duminică, 14 octombrie 2018

Filozofii

Mi-a fugit inspirația
ca strugurii coborâți în butoaie . 
de-ar fi și gândurile vechi 
la fel ca vinul ,
le-aș strivi cu picioarele goale 
și aș bea mustul lor .
poate mi s-ar dezlega limba
și ar năvăli cuvintele
în toate paharele .








marți, 9 octombrie 2018

Stea albastră


Găuri de timp ,
În care se ascunde marea ...
Nebunia unei clipe
Ce mi-a pătat cerul ....
Tu într-o toamnă devreme ...
Ai ochii aduși de spate ,
Ca un bătrân ce se sprijină
De marginea pădurii
Văzută din fereastra mea .
Câinii latră a singurătate .
Privirea ta se pierde
Obosită  , căutând
Singura stea albastră ...






Lasă-mi măcar , vara


Nu mi-ai auzit țipătul pustiu
Ca al unui lup urlând la lună ...
De singurătate , curg norii
În fulgi de nea .
Ai tresărit doar
La foșnetul frunzelor mele
Care plângeau înecat
La umbra copacilor .
Ai închis toată pădurea
În globul de sticlă
Al unei toamne vechi
Ale cărei pagini le-am iubit cândva.
Inima mi se desface în felii
De fluturi roșii
Căutând primăvara
Pe care ai răpit-o .
Mi-a mai rămas vara ...
Spre norocul meu ,
Nu ți-a  încăput
În bătaia  inimii .




sâmbătă, 29 septembrie 2018

Clopotul care n-a mai sunat


Ding-dang ... ding-dang ...
Sunete răgușite , încă verzi ...
Ba portocalii ... ba roșii ...
Cad din turla bisericii ...
Cameleonice , ca frunzele de care se
Scutură toamna când plânge
Așteptând să i se schimbe veșmintele .
O cruce de oameni se arată în piață
Mergând pe buricele genunchilor ,
Culegând limbi de clopote
De pe caldarâmul cenușiu .
Ding-dang ... ding-dang ...
Sunete mute cad din turla bisericii
Strigând surd și rece
Sub pașii  ploii .

photo credit Luminta Antonela Kovaci 



sâmbătă, 22 septembrie 2018

Capăt de linie


Mi-am țuguiat privirea
în ochii tăi ,
erau ca doi Don Juani
cățărați pe caii lor
,, ai fost a 1500- a privire sedusă ,,
îmi repeți prin tăcerile tale ,
zi după zi ...
și au trecut ani
de cînd îți umpli buzunarele
cu inimi de tinere prințese ,
îți plătești propria viață
cu fericirea lor ...
,, ai fost a 1500-a privire sedusă ,,
îmi repeți din nou și din nou
și în sfârșit îți aud vocea .
lovește ca valurile nervoase
ale mării Negre ,
sfâșiind auzul unui apus
stingher ...
plîngi și-ți întorci buzunarele goale
de-acum , de inimi .
ochii tăi - doi orfani
secătuiți de iubire ,
măsoară linia vieții ,
pumnul închide în el
lumina ...





joi, 26 iulie 2018

Risipire


Ani risipiți
În câteva anotimpuri ,
Suflet rătăcit printre
Scrisori îngălbenite
De nepăsare .
Furtuni de emoții
Rostogolind cerul
Peste creștetul dealului
Din colțul sprâncenei .
Ferestre închise ,
Ferestre deschise ,
Cu ochiuri mioape
Curgând în falduri
Roșii , transparente ,
În amurg .
Vise trezite pe-o pernă
Străină ,
Mângâiate doar
De spice de noapte
Împletite cu stele .
Ani risipiți
O mie de răsărituri,
O mie de-apusuri
Răstignite în amintirea mea .







vineri, 15 iunie 2018

Trecere ...


Din când în când
Ochii tăi ard
De doruri netrăite,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Strecurându-se
Prin clepsidra inimii.
Ploaia îți
Mai spală din păcate
Când te-apleci
În albia verde
A liniștii.
Punțile pe care
Le faci ,
Se dărâmă
Mai repede
Decât strigătul de ajutor
Al cerului ,
Când vine furtuna .
Până le vei aduce
Ofrandă 
Sufletul tău ,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Deschizând larg
Porțile lumii
De dincolo ...

https://www.youtube.com/watch?v=yo-IQEYcQuY


miercuri, 23 mai 2018

Prințesa de hârtie


La umbra nopții,
Sub aripa pleoapei ,
Ai crede că somnul veghează .
Cuvinte de catifea ,
Ca petalele de trandafir
Împodobesc rochia ei .
Hârtia de mătase
Alb-albăstrie , ca luna de pe cer ,
Cade în falduri
Peste umerii mici
Și talia cât rotundul unui sărut .
Mâinile lui pune strălucirea stelelor
În ochii mari , căprui ,
Ai prințesei de hârtie .
Buzele lor se întâlnesc
Într-o inimă roșie
Ca o căpșună de mai .




duminică, 6 mai 2018

Nu am știut


N-a știut nimeni
Dar luam notițe de câte ori îmi vorbeai ...
Încercam să învăț limba ta , din răsputeri .
Doar ochiul drept se revolta din când în când
Și îi punea piedică mâinii ,
Astfel că de multe ori ,
Cuvintele se rostogoleau haotic peste
Coala de hârtie .
N-a știut nimeni
Dar pierdeam nopți la rând
Repetând fiecare majusculă ,
Îngroșând la nesfârșit înțelesul ei .
Doar urechea dreaptă se închidea
Șoptind : nu crede ... nu crede nimic ...
Au știut toți ...
Dar eu n-am știut
Că limba ta e asemeni șarpelui
Din povestea Evei .
Nu am știut ...





duminică, 15 aprilie 2018

Mi-e dor


Primăvară de duminică
Numărând petale de magnolii
În părul meu  .
Tălpile desculțe se alintă
Sărutate de buzele tale fierbinți .
Te ascunzi după notele
Unui răsărit sprijinit
De mâinile noastre .
Cineva ți-a făcut un graffiti
Pe retină ...
Mi-e dor ...
Și mie ... mult ...



https://www.youtube.com/watch?v=fk4BbF7B29w

marți, 3 aprilie 2018

De primăvară


zbor ... de păsări ...
cuvinte fără-nțeles
aruncate spre zări
aripi de lumină
tăind neînțelesul
devenit înțeles
așteptări ... de mine ...
de tine... de noi ...
zbor ... așteptat ...
într-o dimineață
când am fost amândoi ...





Lacrimi de soare


Dimineață de marți
plângi cu soare-n fereastră
iubirea-ți șoptește cuvinte de dor
cuvinte senine , cuvinte albastre
legate cu cratimă de un nor
răscoliri timpurii
îmi descrii în văzduh
vântul se-apleacă în fața ta
glasul meu vrea să-ți mai spună ceva
dar se pierde ușor
printre mugurii ce stau
să plesnească lângă izvor .
maluri de ape se-adună
în zare călcând în noroi
tot ce le iese în cale
și cântă și plângi
dimineață de marți
cu lacrimi de soare .






luni, 2 aprilie 2018

Uit să ard


Se aprind copaci
Pădurea se stinge
În ochii tăi
Fragmente de cuvinte
Aliniate după alfabet
Îți rostesc numele
E căprui
Asemeni dealului
Din fața geamului meu
Înainte de ploaie
Mă topesc
Cuptoare imense
Îmi stau în cale
Cioturi de nori
Se îndoaie deasupra lor
Uit să ard
Ca o lumină
În noapte
Care-ți așteaptă
Chemarea
Flacăra e semnul tău .





duminică, 25 martie 2018

Și primăvara poartă alb , uneori ...


Strâng în brațe duminici
Uitate între falduri de perdea
Soarele mi se lipește de inimă      
și –ntre bătăi , rostește numele tău .
o lacrimă vie picură peste amintiri
și înflorește un ghiocel
chiar din adâncimea unui ochi .
Lumina  îmi povestește
Despre tine .
Gânduri  mi se zbat sub pleoape
Pentru că știu ...
știu că ești doar la câteva zile
distanță de mugurii iernii .
brațele tale stau întinse
spre mine dintotdeauna .





Oameni și anotimpuri


           Vară , sfârșit de august . Căldură mare ; la propriu , chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra dormitorului . Încerca să-și limpezească gândurile ... sau ochii ... de nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme . Cu doar câteva secunde în urmă primise un mesaj , care o făcuse să fugă din fața laptopului : ,, Ce anume nu te lasă să dormi la ora asta , duminica dimineața ? ,,
,, De unde știe că-s aici ? Cine e ? Ce vrea de la mine ? Mă poate vedea ? ,, și instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng . Era firavă și palidă ; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari .
             Scruta parcul imens care se întindea în dreptul ferestrei , doar doar , va reuși să afle , cum ar fi cel mai bine să reacționeze .Împingea luna cu privirea și dintr-o dată , îi trecu prin minte : ,, Poate nu sunt singura care face asta ? Posibil și el face același lucru ?!. Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet dar sigur . Se instală în fața laptopului și mâinile începură să tasteze singure , la început nesigure , apoi din ce în ce mai repede și mai stăpâne pe situație . Odată cu soarele apărut , solitar , în dreptul ferestrei ei , teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție . Deja râdea cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte .
            ,, Pot să-ți spun , Ilinca ? ,,
            Le plăceau aceleași lucruri : înghețata de vanilie și ciocolata  , clătitele și  prăjiturile de tot felul . I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și  ea saliva deja , doar imaginându-și cum va fi .  Dimineața de duminică se transformase în ceva bun . Lângă o ceașcă de cafea cu lapte , în aburul unei nopți nedormite , totul căpăta acum o altă culoare și lumină .
            Treceau duminici . Veneau duminici și odată cu ele , cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii , la următorul anotimp . Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor , în sufletele lor . Ceea ce începuse atât de temător , se maturiza cu fiecare zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei . Totul căpătase o nuanță de calm . În fiecare celulă a corpurilor lor , se instalase o pace , pe care nu o mai cunoscuseră până atunci . Se întâlneau zi de zi , pe aceeași bancă ; vorbeau în neștire , vrute și nevrute , ore în șir . Oboseala nu îi ajungea niciodată . Se bucurau unul de altul , tăvălindu-se printre frunzele ruginite  așternute pe jos . Nici nu și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra acoperită de flori de gheață . Copacii erau  încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria , alergând printre duminicile înzăpezite . Nămeții nu-i speriau , dimpotrivă . Viața lor semăna cu un glob de zăpadă , de genul celor pe care , majoritatea dintre noi , le-am avut în copilărie .
            Uneori , Ilinca închidea ochii și îl chema . Imediat , o suna sau îi bătea în fereastră . Alteori , îl auzea vocea , șoptită , în miez de noapte  : ,, Ilinca , trezește-te ! ,,  Și se trezea imediat , mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă .
           Dar iarna devenea tot mai geroasă ; era din ce în ce mai greu pentru ea , să mai iasă din casă . La ultima întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe , în zăpada lui . Așa că , acum își consumau bucuria , de acasă , privindu-se unul pe altul , non-stop , prin fereastră ... fără cuvinte ... doar ochi în ochi ... nici nu aveau nevoie de altceva ...
           La începutul primăverii , ea era atât de slăbită , încât hotărâse să-i caute o altă pereche . Ajunsese să-l iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult , încât nu suporta ideea ca el să rămână singur , mai ales acum , când totul , în jur , renăștea . În martie s-au bucurat unul de altul ; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o cunoștea . Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp . La începutul lui mai , Ilinca s-a stins singură , departe , însă dragostea ei pentru el , a ajutat-o să-i găsească la timp , un alt suflet .





marți, 20 martie 2018

Iarnă în trecere


Am pășit într-o duminică
Amețită de visul unei balerine
Ce dansa într-o rochie albă
La căpătâiul lumii .
Avea un bilet de călătorie
Către iarna viitoare ,
O valiză mare , plină cu
Pielea îmblănită a unui urs polar ,
Cizmulițe albe ,  cu miros de întrebări
Înghețate în gerul de afară .
Încă uluită de mișcările fulgilor
Am închis ochii ...
Vreau doar , să îmi  vindec
Foamea de Primăvară .












sâmbătă, 24 februarie 2018

Alte timpuri și o primă iubire


            Era acum mulți ani , prin 1982 . Aveam vreo 15 ani . Era prima zi de liceu  , colegi noi . Privirile noastre s-au întâlnit pentru câteva secunde și asta m-a derutat .  Nu înțelegeam ce se petrece cu mine . Nu am mai simțit niciodată așa ceva . Parcă îmi doream să fug dar în același timp să rămân acolo , încremenită în ochii lui . Îmi vorbea .... dar oare ce spunea ? Ceva îmi învârtea stomacul , era ca un uragan care îmi dădea amețeli și în creierul meu era un zgomot asurzitor . Zilele treceau în același fel . Eram epuizată de adâncimea ochilor lui ; mi se părea , că în tot acest timp am înotat nonstop în două mări cu irizări căprui .
-         Vreau să te rog ceva ... restul cuvintelor s-au pierdut undeva în nedumerirea mea . Se uita ciudat la mine , nu prea știa ce să înțeleagă .... nu era singurul ... nici eu nu știam .
-         Mă auzi ? Aș vrea să vii cu mine la film .
La film ? Oare ce însemna asta ? Nu am mai fost cu nici un băiat la film . Și brusc , am realizat că până atunci fusesem cea mai sălbatică fată și că el a fost primul băiat care a avut curajul să mă invite undeva . Mă uitam la fel de pierdută la el și nu puteam să scot un sunet . Ce să-i răspund ? Îmi doream mult să merg cu el la film dar asta însemna să fim numai noi doi ? Ce puteam să-i spun ? Cum trebuia să mă port ?
           - Ce spui ? Mergem mai mulți din clasă .
Uhhhh.... simțeam că toate gândurile mele se revărsau printr-un tunel invizibil în mintea lui . De câte ori deschideam gura să spun ceva , mi-o lua înainte . Îmi răspundea la întrebări pe care nici nu apucasem să i le pun . Eram uluită dar și foarte speriată . Oare de acum înainte , va ști tot ce gândesc ? Ce simt ? Cum reușește să-mi cunoască nedumeririle ? Brusc mi-am dat seama că știe ce se întâmplă cu mine , știe mai bine decât mine , chiar . Ce rost mai are să mă ascund ? Așa că ....
-         Da ... cred că da .... am răspuns abia șoptit , însă convinsă că el cunoștea dinainte răspunsul .
-         Da ?... sau crezi că da ? Zâmbea . Avea un zâmbet ușor arogant .
Simțeam cum în mine crește ceva și inima mea primea cu bucurie acest cal troian pe care mi-l aducea în dar , el .
Chiar dacă era septembrie , soarele încă avea putere asupra pământului ... sau poate mi se părea mie ? Ne-am întâlnit în fața cinematografului . Luase deja biletele . Ochii lui mă scanau . Parcă îi simțeam privirea până în adâncul cel mai adânc . M-a prins de mână și atunci m-am trezit ca dintr-un vis . Mi-am retras imediat mâna . V-am spus deja că nu eram obișnuită cu astfel de gesturi . Nu mă vedeam de mână cu un băiat ... nu aveam nici un fel de experiență pentru că până atunci am fugit de astfel de experiențe . Și , spre surprinderea mea , s-a uitat la mine cu înțelegere și mi-a spus : ,, Hai să intrăm . Începe filmul imediat .,,
Au trecut vreo trei luni , cred , la fel de nevinovate ca această primă ieșire la cinematograf . Între timp , în stomacul meu se înmulțeau fluturii , de nu mai încăpeau ; se izbeau de pereții acestuia și se încurcau între organele interne . Mă simțeam rău și totuși era ceva care îmi plăcea . Nu știam nimic despre o relație . Nu aveam de unde să îmi iau aceste informații . Nu exista internet , ca și acum . Aveam vreo două colege care au avut până acum ,,prieten,, , așa se spunea pe vremea aia .... acuma expresia corectă este ,,iubit,, . Dar nu mă grăbeam să le povestesc prin ce treceam , de frică să nu râdă de mine . Mă chinuiam zi de zi să-mi înving emoțiile , emoții care reușeau să mă împingă într-o zonă încă neexplorată de mine . El avea oarecare siguranță , în orice caz , mai multă decât mine . Și avea o răbdare care m-a motivat să pășesc ușor în acest tărâm al relațiilor .
Ieșeam din ce în ce mai des : la plimbare , la filme , cu colegii sau singuri . Eram aproape unul de celălalt și totuși nu îl lăsam încă să mă țină de mână . Pe vremea aia la liceu erau perioade în care se făcea practică , conform cu profilul clasei în care erai elev. Așa că noi făceam practica în atelierele de mecanică ale liceului . Țin minte , că într-o zi , una dintre colege a adus o revistă cu rochii de mirese la practică . Atunci nu se găseau astfel de reviste , decât cu foarte mare greutate , aduse din afara țării ; așa că , nu aveai ocazia să le răsfoiești dacă nu te lovea cumva , vreun noroc . Mă uitam la rochiile alea superbe , când s-a apropiat el de mine . Fără să stau să mă gândesc , i-am adresat întrebarea : ,, Cu care rochie ți-ar plăcea să fiu îmbrăcată la nunta noastră ? ,, S-a blocat . Bineînțeles că eu , atunci , nu realizam asta . Aveam impresia că el mi-e destinat și că povestea noastră se va sfârși cu happy end : și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe . Nu vedeam paradoxul situației . În mintea mea , dacă el dorea să mă țină de mână , mă iubește și atunci , automat , ne vom căsători . Trăiam într-o bulă formată din toate poveștile siropoase citite până la vremea aceea . Nici măcar nu mi-am pus vreodată întrebarea dacă m-aș putea vedea o viață întreagă cu și lângă el . Aflată sub imperiul emoțiilor , eram controlată de sistemul limbic . Memoria mea funcțională era blocată și nici măcar nu realizam asta . M-a privit zâmbind ...( oare ce gândea ? ) Și mi-a arătat una dintre zecile de rochii pe care i le așezasem în fața ochilor . Mâna mea o cuprinse pe a lui pentru prima dată .





miercuri, 17 ianuarie 2018

Compromis

Poate-mi doresc apus de foc
Sau răsărit în sânge
Să curgă în fereastră .
Tu îmi trimiți un cer senin
De o culoare-albastră ,
Să-mi strângă ultimul suspin
Care se mai revarsă
Din visul meu de-azinoapte .
Și te privesc , înfășurată în abisul calm ,
În timp ce tu pictezi cu limpezimi ,
Liniștea noastră .
În jur sunt lupi flămânzi
Ce vor să-mi muște pacea din priviri
Dar tu-i alungi cu un surâs
Atât de blând ...