miercuri, 17 octombrie 2018
duminică, 14 octombrie 2018
Filozofii
Mi-a fugit inspirația
ca strugurii coborâți în butoaie .
de-ar fi și gândurile vechi
la fel ca vinul ,
le-aș strivi cu picioarele goale
și aș bea mustul lor .
poate mi s-ar dezlega limba
și ar năvăli cuvintele
în toate paharele .
marți, 9 octombrie 2018
Stea albastră
Găuri
de timp ,
În
care se ascunde marea ...
Nebunia
unei clipe
Ce
mi-a pătat cerul ....
Tu
într-o toamnă devreme ...
Ai
ochii aduși de spate ,
Ca
un bătrân ce se sprijină
De
marginea pădurii
Văzută
din fereastra mea .
Câinii
latră a singurătate .
Privirea
ta se pierde
Obosită , căutând
Singura
stea albastră ...
Lasă-mi măcar , vara
Nu
mi-ai auzit țipătul pustiu
Ca
al unui lup urlând la lună ...
De
singurătate , curg norii
În
fulgi de nea .
Ai
tresărit doar
La
foșnetul frunzelor mele
Care
plângeau înecat
La
umbra copacilor .
Ai
închis toată pădurea
În
globul de sticlă
Al
unei toamne vechi
Ale
cărei pagini le-am iubit cândva.
Inima
mi se desface în felii
De
fluturi roșii
Căutând
primăvara
Pe
care ai răpit-o .
Mi-a
mai rămas vara ...
Spre
norocul meu ,
Nu
ți-a încăput
În
bătaia inimii .
sâmbătă, 29 septembrie 2018
Clopotul care n-a mai sunat
Ding-dang
... ding-dang ...
Sunete
răgușite , încă verzi ...
Ba
portocalii ... ba roșii ...
Cad
din turla bisericii ...
Cameleonice
, ca frunzele de care se
Scutură
toamna când plânge
Așteptând
să i se schimbe veșmintele .
O
cruce de oameni se arată în piață
Mergând
pe buricele genunchilor ,
Culegând
limbi de clopote
De
pe caldarâmul cenușiu .
Ding-dang
... ding-dang ...
Sunete
mute cad din turla bisericii
Strigând
surd și rece
Sub
pașii ploii .
photo credit Luminta Antonela Kovaci
sâmbătă, 22 septembrie 2018
Capăt de linie
Mi-am
țuguiat privirea
în
ochii tăi ,
erau
ca doi Don Juani
cățărați
pe caii lor
,,
ai fost a 1500- a privire sedusă ,,
îmi
repeți prin tăcerile tale ,
zi
după zi ...
și
au trecut ani
de
cînd îți umpli buzunarele
cu
inimi de tinere prințese ,
îți
plătești propria viață
cu
fericirea lor ...
,,
ai fost a 1500-a privire sedusă ,,
îmi
repeți din nou și din nou
și
în sfârșit îți aud vocea .
lovește
ca valurile nervoase
ale
mării Negre ,
sfâșiind
auzul unui apus
stingher
...
plîngi
și-ți întorci buzunarele goale
de-acum
, de inimi .
ochii
tăi - doi orfani
secătuiți
de iubire ,
măsoară
linia vieții ,
pumnul
închide în el
lumina
...
joi, 26 iulie 2018
Risipire
Ani
risipiți
În
câteva anotimpuri ,
Suflet
rătăcit printre
Scrisori
îngălbenite
De
nepăsare .
Furtuni
de emoții
Rostogolind
cerul
Peste
creștetul dealului
Din
colțul sprâncenei .
Ferestre
închise ,
Ferestre
deschise ,
Cu
ochiuri mioape
Curgând
în falduri
Roșii
, transparente ,
În
amurg .
Vise
trezite pe-o pernă
Străină
,
Mângâiate
doar
De
spice de noapte
Împletite
cu stele .
Ani
risipiți
O
mie de răsărituri,
O
mie de-apusuri
vineri, 15 iunie 2018
Trecere ...
Din
când în când
Ochii
tăi ard
De
doruri netrăite,
Viața
trece
Și
râde
De
naivitatea ta
Strecurându-se
Prin
clepsidra inimii.
Ploaia
îți
Mai
spală din păcate
Când
te-apleci
În
albia verde
A
liniștii.
Punțile
pe care
Le
faci ,
Se
dărâmă
Mai
repede
Decât
strigătul de ajutor
Al
cerului ,
Când
vine furtuna .
Până
le vei aduce
Ofrandă
Sufletul
tău ,
Viața
trece
Și
râde
De
naivitatea ta
Deschizând
larg
Porțile
lumii
De
dincolo ...
miercuri, 23 mai 2018
Prințesa de hârtie
La
umbra nopții,
Sub
aripa pleoapei ,
Ai
crede că somnul veghează .
Cuvinte
de catifea ,
Ca
petalele de trandafir
Împodobesc
rochia ei .
Hârtia
de mătase
Alb-albăstrie
, ca luna de pe cer ,
Cade
în falduri
Peste
umerii mici
Și
talia cât rotundul unui sărut .
Mâinile
lui pune strălucirea stelelor
În
ochii mari , căprui ,
Ai
prințesei de hârtie .
Buzele
lor se întâlnesc
Într-o
inimă roșie
Ca
o căpșună de mai .
duminică, 6 mai 2018
Nu am știut
N-a
știut nimeni
Dar
luam notițe de câte ori îmi vorbeai ...
Încercam
să învăț limba ta , din răsputeri .
Doar
ochiul drept se revolta din când în când
Și
îi punea piedică mâinii ,
Astfel
că de multe ori ,
Cuvintele
se rostogoleau haotic peste
Coala
de hârtie .
N-a
știut nimeni
Dar
pierdeam nopți la rând
Repetând
fiecare majusculă ,
Îngroșând
la nesfârșit înțelesul ei .
Doar
urechea dreaptă se închidea
Șoptind
: nu crede ... nu crede nimic ...
Au
știut toți ...
Dar
eu n-am știut
Că
limba ta e asemeni șarpelui
Din
povestea Evei .
Nu
am știut ...
duminică, 15 aprilie 2018
Mi-e dor
Primăvară
de duminică
Numărând
petale de magnolii
În
părul meu .
Tălpile
desculțe se alintă
Sărutate
de buzele tale fierbinți .
Te
ascunzi după notele
Unui
răsărit sprijinit
De
mâinile noastre .
Cineva
ți-a făcut un graffiti
Pe
retină ...
Mi-e
dor ...
Și
mie ... mult ...
https://www.youtube.com/watch?v=fk4BbF7B29w
marți, 3 aprilie 2018
De primăvară
zbor
... de păsări ...
cuvinte
fără-nțeles
aruncate
spre zări
aripi
de lumină
tăind
neînțelesul
devenit
înțeles
așteptări
... de mine ...
de
tine... de noi ...
zbor
... așteptat ...
într-o
dimineață
când
am fost amândoi ...
Lacrimi de soare
Dimineață
de marți
plângi
cu soare-n fereastră
iubirea-ți
șoptește cuvinte de dor
cuvinte
senine , cuvinte albastre
legate
cu cratimă de un nor
răscoliri
timpurii
îmi
descrii în văzduh
vântul
se-apleacă în fața ta
glasul
meu vrea să-ți mai spună ceva
dar
se pierde ușor
printre
mugurii ce stau
să
plesnească lângă izvor .
maluri
de ape se-adună
în
zare călcând în noroi
tot
ce le iese în cale
și
cântă și plângi
dimineață
de marți
cu
lacrimi de soare .
luni, 2 aprilie 2018
Uit să ard
Se
aprind copaci
Pădurea
se stinge
În
ochii tăi
Fragmente
de cuvinte
Aliniate
după alfabet
Îți
rostesc numele
E
căprui
Asemeni
dealului
Din
fața geamului meu
Înainte
de ploaie
Mă
topesc
Cuptoare
imense
Îmi
stau în cale
Cioturi
de nori
Se
îndoaie deasupra lor
Uit
să ard
Ca
o lumină
În
noapte
Care-ți
așteaptă
Chemarea
Flacăra
e semnul tău .
duminică, 25 martie 2018
Și primăvara poartă alb , uneori ...
Strâng
în brațe duminici
Uitate
între falduri de perdea
Soarele mi se lipește de inimă
și
–ntre bătăi , rostește numele tău .
o
lacrimă vie picură peste amintiri
și
înflorește un ghiocel
chiar
din adâncimea unui ochi .
Lumina îmi povestește
Despre
tine .
Gânduri mi se zbat sub pleoape
Pentru
că știu ...
știu
că ești doar la câteva zile
distanță
de mugurii iernii .
brațele
tale stau întinse
spre
mine dintotdeauna .
Oameni și anotimpuri
Vară , sfârșit de august . Căldură
mare ; la propriu , chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra
dormitorului . Încerca să-și limpezească gândurile ... sau ochii ... de
nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme . Cu doar câteva secunde în
urmă primise un mesaj , care o făcuse să fugă din fața laptopului : ,, Ce anume
nu te lasă să dormi la ora asta , duminica dimineața ? ,,
,,
De unde știe că-s aici ? Cine e ? Ce vrea de la mine ? Mă poate vedea ? ,, și
instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng . Era firavă și
palidă ; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari .
Scruta parcul imens care se
întindea în dreptul ferestrei , doar doar , va reuși să afle , cum ar fi cel
mai bine să reacționeze .Împingea luna cu privirea și dintr-o dată , îi trecu
prin minte : ,, Poate nu sunt singura care face asta ? Posibil și el face
același lucru ?!. Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet dar sigur . Se instală în fața laptopului și mâinile începură
să tasteze singure , la început nesigure , apoi din ce în ce mai repede și mai
stăpâne pe situație . Odată cu soarele apărut , solitar , în dreptul ferestrei
ei , teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție . Deja râdea
cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte .
,, Pot să-ți spun , Ilinca ? ,,
Le plăceau aceleași lucruri :
înghețata de vanilie și ciocolata ,
clătitele și prăjiturile de tot felul .
I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și
ea saliva deja , doar imaginându-și cum va fi . Dimineața de duminică se transformase în ceva
bun . Lângă o ceașcă de cafea cu lapte , în aburul unei nopți nedormite , totul
căpăta acum o altă culoare și lumină .
Treceau duminici . Veneau duminici
și odată cu ele , cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii , la
următorul anotimp . Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor
, în sufletele lor . Ceea ce începuse atât de temător , se maturiza cu fiecare
zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei . Totul căpătase o nuanță
de calm . În fiecare celulă a corpurilor lor , se instalase o pace , pe care nu
o mai cunoscuseră până atunci . Se întâlneau zi de zi , pe aceeași bancă ;
vorbeau în neștire , vrute și nevrute , ore în șir . Oboseala nu îi ajungea
niciodată . Se bucurau unul de altul , tăvălindu-se printre frunzele
ruginite așternute pe jos . Nici nu
și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra
acoperită de flori de gheață . Copacii erau
încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria
, alergând printre duminicile înzăpezite . Nămeții nu-i speriau , dimpotrivă .
Viața lor semăna cu un glob de zăpadă , de genul celor pe care , majoritatea
dintre noi , le-am avut în copilărie .
Uneori , Ilinca închidea ochii și
îl chema . Imediat , o suna sau îi bătea în fereastră . Alteori , îl auzea
vocea , șoptită , în miez de noapte : ,,
Ilinca , trezește-te ! ,, Și se trezea
imediat , mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă .
Dar iarna devenea tot mai geroasă ;
era din ce în ce mai greu pentru ea , să mai iasă din casă . La ultima
întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe , în zăpada lui . Așa că , acum își
consumau bucuria , de acasă , privindu-se unul pe altul , non-stop , prin
fereastră ... fără cuvinte ... doar ochi în ochi ... nici nu aveau nevoie de
altceva ...
La începutul primăverii , ea era
atât de slăbită , încât hotărâse să-i caute o altă pereche . Ajunsese să-l
iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult , încât nu suporta ideea ca el să
rămână singur , mai ales acum , când totul , în jur , renăștea . În martie s-au
bucurat unul de altul ; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o
cunoștea . Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp .
La începutul lui mai , Ilinca s-a stins singură , departe , însă dragostea ei
pentru el , a ajutat-o să-i găsească la timp , un alt suflet .
marți, 20 martie 2018
Iarnă în trecere
Am
pășit într-o duminică
Amețită
de visul unei balerine
Ce
dansa într-o rochie albă
La
căpătâiul lumii .
Avea
un bilet de călătorie
Către
iarna viitoare ,
O
valiză mare , plină cu
Pielea
îmblănită a unui urs polar ,
Cizmulițe
albe , cu miros de întrebări
Înghețate
în gerul de afară .
Încă
uluită de mișcările fulgilor
Am
închis ochii ...
Vreau
doar , să îmi vindec
Foamea
de Primăvară .
sâmbătă, 24 februarie 2018
Alte timpuri și o primă iubire
Era acum mulți ani , prin 1982 . Aveam
vreo 15 ani . Era prima zi de liceu ,
colegi noi . Privirile noastre s-au întâlnit pentru câteva secunde și asta m-a
derutat . Nu înțelegeam ce se petrece cu
mine . Nu am mai simțit niciodată așa ceva . Parcă îmi doream să fug dar în
același timp să rămân acolo , încremenită în ochii lui . Îmi vorbea .... dar
oare ce spunea ? Ceva îmi învârtea stomacul , era ca un uragan care îmi dădea
amețeli și în creierul meu era un zgomot asurzitor . Zilele treceau în același
fel . Eram epuizată de adâncimea ochilor lui ; mi se părea , că în tot acest
timp am înotat nonstop în două mări cu irizări căprui .
-
Vreau să te rog
ceva ... restul cuvintelor s-au pierdut undeva în nedumerirea mea . Se uita
ciudat la mine , nu prea știa ce să înțeleagă .... nu era singurul ... nici eu
nu știam .
-
Mă auzi ? Aș vrea
să vii cu mine la film .
La
film ? Oare ce însemna asta ? Nu am mai fost cu nici un băiat la film . Și
brusc , am realizat că până atunci fusesem cea mai sălbatică fată și că el a
fost primul băiat care a avut curajul să mă invite undeva . Mă uitam la fel de
pierdută la el și nu puteam să scot un sunet . Ce să-i răspund ? Îmi doream
mult să merg cu el la film dar asta însemna să fim numai noi doi ? Ce puteam
să-i spun ? Cum trebuia să mă port ?
- Ce spui ? Mergem mai mulți din
clasă .
Uhhhh....
simțeam că toate gândurile mele se revărsau printr-un tunel invizibil în mintea
lui . De câte ori deschideam gura să spun ceva , mi-o lua înainte . Îmi
răspundea la întrebări pe care nici nu apucasem să i le pun . Eram uluită dar
și foarte speriată . Oare de acum înainte , va ști tot ce gândesc ? Ce simt ?
Cum reușește să-mi cunoască nedumeririle ? Brusc mi-am dat seama că știe ce se
întâmplă cu mine , știe mai bine decât mine , chiar . Ce rost mai are să mă
ascund ? Așa că ....
-
Da ... cred că da
.... am răspuns abia șoptit , însă convinsă că el cunoștea dinainte răspunsul .
-
Da ?... sau crezi
că da ? Zâmbea . Avea un zâmbet ușor arogant .
Simțeam
cum în mine crește ceva și inima mea primea cu bucurie acest cal troian pe care
mi-l aducea în dar , el .
Chiar
dacă era septembrie , soarele încă avea putere asupra pământului ... sau poate
mi se părea mie ? Ne-am întâlnit în fața cinematografului . Luase deja biletele
. Ochii lui mă scanau . Parcă îi simțeam privirea până în adâncul cel mai adânc
. M-a prins de mână și atunci m-am trezit ca dintr-un vis . Mi-am retras
imediat mâna . V-am spus deja că nu eram obișnuită cu astfel de gesturi . Nu mă
vedeam de mână cu un băiat ... nu aveam nici un fel de experiență pentru că
până atunci am fugit de astfel de experiențe . Și , spre surprinderea mea , s-a
uitat la mine cu înțelegere și mi-a spus : ,, Hai să intrăm . Începe filmul
imediat .,,
Au
trecut vreo trei luni , cred , la fel de nevinovate ca această primă ieșire la
cinematograf . Între timp , în stomacul meu se înmulțeau fluturii , de nu mai
încăpeau ; se izbeau de pereții acestuia și se încurcau între organele interne
. Mă simțeam rău și totuși era ceva care îmi plăcea . Nu știam nimic despre o
relație . Nu aveam de unde să îmi iau aceste informații . Nu exista internet ,
ca și acum . Aveam vreo două colege care au avut până acum ,,prieten,, , așa se
spunea pe vremea aia .... acuma expresia corectă este ,,iubit,, . Dar nu mă
grăbeam să le povestesc prin ce treceam , de frică să nu râdă de mine . Mă
chinuiam zi de zi să-mi înving emoțiile , emoții care reușeau să mă împingă
într-o zonă încă neexplorată de mine . El avea oarecare siguranță , în orice
caz , mai multă decât mine . Și avea o răbdare care m-a motivat să pășesc ușor
în acest tărâm al relațiilor .
Ieșeam
din ce în ce mai des : la plimbare , la filme , cu colegii sau singuri . Eram
aproape unul de celălalt și totuși nu îl lăsam încă să mă țină de mână . Pe
vremea aia la liceu erau perioade în care se făcea practică , conform cu
profilul clasei în care erai elev. Așa că noi făceam practica în atelierele de
mecanică ale liceului . Țin minte , că într-o zi , una dintre colege a adus o
revistă cu rochii de mirese la practică . Atunci nu se găseau astfel de reviste
, decât cu foarte mare greutate , aduse din afara țării ; așa că , nu aveai
ocazia să le răsfoiești dacă nu te lovea cumva , vreun noroc . Mă uitam la
rochiile alea superbe , când s-a apropiat el de mine . Fără să stau să mă
gândesc , i-am adresat întrebarea : ,, Cu care rochie ți-ar plăcea să fiu
îmbrăcată la nunta noastră ? ,, S-a blocat . Bineînțeles că eu , atunci , nu
realizam asta . Aveam impresia că el mi-e destinat și că povestea noastră se va
sfârși cu happy end : și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe . Nu vedeam
paradoxul situației . În mintea mea , dacă el dorea să mă țină de mână , mă
iubește și atunci , automat , ne vom căsători . Trăiam într-o bulă formată din
toate poveștile siropoase citite până la vremea aceea . Nici măcar nu mi-am pus
vreodată întrebarea dacă m-aș putea vedea o viață întreagă cu și lângă el .
Aflată sub imperiul emoțiilor , eram controlată de sistemul limbic . Memoria
mea funcțională era blocată și nici măcar nu realizam asta . M-a privit zâmbind
...( oare ce gândea ? ) Și mi-a arătat una dintre zecile de rochii pe care i le
așezasem în fața ochilor . Mâna mea o cuprinse pe a lui pentru prima dată .
miercuri, 17 ianuarie 2018
Compromis
Poate-mi
doresc apus de foc
Sau
răsărit în sânge
Să
curgă în fereastră .
Tu
îmi trimiți un cer senin
De
o culoare-albastră ,
Să-mi
strângă ultimul suspin
Care
se mai revarsă
Din
visul meu de-azinoapte .
Și
te privesc , înfășurată în abisul calm ,
În
timp ce tu pictezi cu limpezimi ,
Liniștea
noastră .
În
jur sunt lupi flămânzi
Ce
vor să-mi muște pacea din priviri
Dar
tu-i alungi cu un surâs
Atât de blând ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)