duminică, 21 februarie 2016

Cer desenat cu ploi

Umbra mereu vrea să ajungă prima la tine.
Aleargă și mă poartă în toate bălțile din oraș .
Abia reușesc să țin pasul cu ea ;
O zăresc din când în când rujându-se 
În luciul apei .
Roșul buzelor ei mă face să uit 
Umezeala pantofilor și greutatea rochiei 
Plină de ploaie ...
Chiar și umbrela am pierdut-o 
Undeva între stropii reci de pe alee .
Părul mi-e ca o căpiță de fân
Din grădina bunicii ...
Ciufulit și ud ...
Cerul pare a fi desenat cu ploi .







Frânturi

Uneori mă pun și îți scriu 
Și totul devine muzică .
Cuvintele prind glas
Și dansează pe coala de hârtie
La fel ca noi ...
Atunci ... cândva .... nicicând ...
E zi sau noapte ,
Aceeași melodie ...
Parcă te - aud fredonând .



vineri, 19 februarie 2016

jurnal

am pus în jurnal toate șoaptele noastre .
le pun din când în când aripile
și le ascult zborul .
se întorc mereu la mine
chiar dacă cerul e înnorat
sau brăzdat de furtuni .
nu se rătăcesc niciodată.








sâmbătă, 13 februarie 2016

Insomnii

Șoaptele tale mi s-au ascuns în păr .
Nu mă lasă să dorm .
Nu le mai vreau .
Poți să le chemi înapoi ?
Sau să le faci să tacă 
Măcar o viață ?
 

Emoționată , luna...

Luna a roșit .
Mii de siluete
Se arată în ferestre...
Dați-i niște nori 
Să-și acopere ochii .





Liniștea doare

Numai ochii vorbeau .
Vocea lor era doar un suspin .
Inimile noastre țipau fără glas .
Roțile se apropiau tot mai mult de sosire .
-N-aș vrea să cobori .
Ți-au ieșit cuvintele cu atât de multă durere .
Am luat cu mine numai liniștea ,
Cuvintele ți le-am lăsat ție .
Durerea ai împărțit-o la doi
Și mi-ai pus jumate în suflet .
De atunci , încerc în fiecare zi
Să o ascund .
Îi promit ca unui copil ,
Că îi cumpăr ciocolată
Și o duc în mica noastră vacanță nemaiîntâmplată .


Photo by Philippe Didier




duminică, 7 februarie 2016

Portret

Mi-ai brodat portretul în pieptul tău 
Înconjurat de flori de mătase .
De acolo îți ascultă bătăile inimii
Cu răsuflarea tăiată ,
Numărând bucuriile care-ți saltă fruntea
În timp ce dormi .
De atâta fericire a început să cânte .
Florile de mătase au prins culori .




miercuri, 3 februarie 2016

Locatar himeric

Cum aș putea să te mint ?
Zi după zi , dorul îmi susură
În colțul ochilor
Ridicând valuri de ceață privirii.
În limpezimea lacrimilor ,
Suspinele se oglindesc iar și iar ...
Gura , frumos conturată cu roșu de mure
Zâmbește sfios unei amintiri
A cărei imagine e tot mai palidă ...
Ochii încă mai tresară din sprâncene ,
Încercând să-ți deslușească chipul , zadarnic .
În curând ... foarte curând ,
Vei fi doar o adiere de primăvară
Ce-mi va despleti părul cu suflarea sa .
Te voi putea vedea doar cu pleoapele închise
Când vei hotărî  să-mi locuiești iar sufletul .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=ezcQu1JtcPM&feature=share