vineri, 15 iunie 2018

Trecere ...


Din când în când
Ochii tăi ard
De doruri netrăite,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Strecurându-se
Prin clepsidra inimii.
Ploaia îți
Mai spală din păcate
Când te-apleci
În albia verde
A liniștii.
Punțile pe care
Le faci ,
Se dărâmă
Mai repede
Decât strigătul de ajutor
Al cerului ,
Când vine furtuna .
Până le vei aduce
Ofrandă 
Sufletul tău ,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Deschizând larg
Porțile lumii
De dincolo ...

https://www.youtube.com/watch?v=yo-IQEYcQuY


miercuri, 23 mai 2018

Prințesa de hârtie


La umbra nopții,
Sub aripa pleoapei ,
Ai crede că somnul veghează .
Cuvinte de catifea ,
Ca petalele de trandafir
Împodobesc rochia ei .
Hârtia de mătase
Alb-albăstrie , ca luna de pe cer ,
Cade în falduri
Peste umerii mici
Și talia cât rotundul unui sărut .
Mâinile lui pune strălucirea stelelor
În ochii mari , căprui ,
Ai prințesei de hârtie .
Buzele lor se întâlnesc
Într-o inimă roșie
Ca o căpșună de mai .




duminică, 6 mai 2018

Nu am știut


N-a știut nimeni
Dar luam notițe de câte ori îmi vorbeai ...
Încercam să învăț limba ta , din răsputeri .
Doar ochiul drept se revolta din când în când
Și îi punea piedică mâinii ,
Astfel că de multe ori ,
Cuvintele se rostogoleau haotic peste
Coala de hârtie .
N-a știut nimeni
Dar pierdeam nopți la rând
Repetând fiecare majusculă ,
Îngroșând la nesfârșit înțelesul ei .
Doar urechea dreaptă se închidea
Șoptind : nu crede ... nu crede nimic ...
Au știut toți ...
Dar eu n-am știut
Că limba ta e asemeni șarpelui
Din povestea Evei .
Nu am știut ...





duminică, 15 aprilie 2018

Mi-e dor


Primăvară de duminică
Numărând petale de magnolii
În părul meu  .
Tălpile desculțe se alintă
Sărutate de buzele tale fierbinți .
Te ascunzi după notele
Unui răsărit sprijinit
De mâinile noastre .
Cineva ți-a făcut un graffiti
Pe retină ...
Mi-e dor ...
Și mie ... mult ...



https://www.youtube.com/watch?v=fk4BbF7B29w

marți, 3 aprilie 2018

De primăvară


zbor ... de păsări ...
cuvinte fără-nțeles
aruncate spre zări
aripi de lumină
tăind neînțelesul
devenit înțeles
așteptări ... de mine ...
de tine... de noi ...
zbor ... așteptat ...
într-o dimineață
când am fost amândoi ...





Lacrimi de soare


Dimineață de marți
plângi cu soare-n fereastră
iubirea-ți șoptește cuvinte de dor
cuvinte senine , cuvinte albastre
legate cu cratimă de un nor
răscoliri timpurii
îmi descrii în văzduh
vântul se-apleacă în fața ta
glasul meu vrea să-ți mai spună ceva
dar se pierde ușor
printre mugurii ce stau
să plesnească lângă izvor .
maluri de ape se-adună
în zare călcând în noroi
tot ce le iese în cale
și cântă și plângi
dimineață de marți
cu lacrimi de soare .






luni, 2 aprilie 2018

Uit să ard


Se aprind copaci
Pădurea se stinge
În ochii tăi
Fragmente de cuvinte
Aliniate după alfabet
Îți rostesc numele
E căprui
Asemeni dealului
Din fața geamului meu
Înainte de ploaie
Mă topesc
Cuptoare imense
Îmi stau în cale
Cioturi de nori
Se îndoaie deasupra lor
Uit să ard
Ca o lumină
În noapte
Care-ți așteaptă
Chemarea
Flacăra e semnul tău .





duminică, 25 martie 2018

Și primăvara poartă alb , uneori ...


Strâng în brațe duminici
Uitate între falduri de perdea
Soarele mi se lipește de inimă      
și –ntre bătăi , rostește numele tău .
o lacrimă vie picură peste amintiri
și înflorește un ghiocel
chiar din adâncimea unui ochi .
Lumina  îmi povestește
Despre tine .
Gânduri  mi se zbat sub pleoape
Pentru că știu ...
știu că ești doar la câteva zile
distanță de mugurii iernii .
brațele tale stau întinse
spre mine dintotdeauna .





Oameni și anotimpuri


           Vară , sfârșit de august . Căldură mare ; la propriu , chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra dormitorului . Încerca să-și limpezească gândurile ... sau ochii ... de nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme . Cu doar câteva secunde în urmă primise un mesaj , care o făcuse să fugă din fața laptopului : ,, Ce anume nu te lasă să dormi la ora asta , duminica dimineața ? ,,
,, De unde știe că-s aici ? Cine e ? Ce vrea de la mine ? Mă poate vedea ? ,, și instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng . Era firavă și palidă ; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari .
             Scruta parcul imens care se întindea în dreptul ferestrei , doar doar , va reuși să afle , cum ar fi cel mai bine să reacționeze .Împingea luna cu privirea și dintr-o dată , îi trecu prin minte : ,, Poate nu sunt singura care face asta ? Posibil și el face același lucru ?!. Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet dar sigur . Se instală în fața laptopului și mâinile începură să tasteze singure , la început nesigure , apoi din ce în ce mai repede și mai stăpâne pe situație . Odată cu soarele apărut , solitar , în dreptul ferestrei ei , teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție . Deja râdea cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte .
            ,, Pot să-ți spun , Ilinca ? ,,
            Le plăceau aceleași lucruri : înghețata de vanilie și ciocolata  , clătitele și  prăjiturile de tot felul . I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și  ea saliva deja , doar imaginându-și cum va fi .  Dimineața de duminică se transformase în ceva bun . Lângă o ceașcă de cafea cu lapte , în aburul unei nopți nedormite , totul căpăta acum o altă culoare și lumină .
            Treceau duminici . Veneau duminici și odată cu ele , cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii , la următorul anotimp . Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor , în sufletele lor . Ceea ce începuse atât de temător , se maturiza cu fiecare zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei . Totul căpătase o nuanță de calm . În fiecare celulă a corpurilor lor , se instalase o pace , pe care nu o mai cunoscuseră până atunci . Se întâlneau zi de zi , pe aceeași bancă ; vorbeau în neștire , vrute și nevrute , ore în șir . Oboseala nu îi ajungea niciodată . Se bucurau unul de altul , tăvălindu-se printre frunzele ruginite  așternute pe jos . Nici nu și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra acoperită de flori de gheață . Copacii erau  încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria , alergând printre duminicile înzăpezite . Nămeții nu-i speriau , dimpotrivă . Viața lor semăna cu un glob de zăpadă , de genul celor pe care , majoritatea dintre noi , le-am avut în copilărie .
            Uneori , Ilinca închidea ochii și îl chema . Imediat , o suna sau îi bătea în fereastră . Alteori , îl auzea vocea , șoptită , în miez de noapte  : ,, Ilinca , trezește-te ! ,,  Și se trezea imediat , mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă .
           Dar iarna devenea tot mai geroasă ; era din ce în ce mai greu pentru ea , să mai iasă din casă . La ultima întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe , în zăpada lui . Așa că , acum își consumau bucuria , de acasă , privindu-se unul pe altul , non-stop , prin fereastră ... fără cuvinte ... doar ochi în ochi ... nici nu aveau nevoie de altceva ...
           La începutul primăverii , ea era atât de slăbită , încât hotărâse să-i caute o altă pereche . Ajunsese să-l iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult , încât nu suporta ideea ca el să rămână singur , mai ales acum , când totul , în jur , renăștea . În martie s-au bucurat unul de altul ; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o cunoștea . Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp . La începutul lui mai , Ilinca s-a stins singură , departe , însă dragostea ei pentru el , a ajutat-o să-i găsească la timp , un alt suflet .





marți, 20 martie 2018

Iarnă în trecere


Am pășit într-o duminică
Amețită de visul unei balerine
Ce dansa într-o rochie albă
La căpătâiul lumii .
Avea un bilet de călătorie
Către iarna viitoare ,
O valiză mare , plină cu
Pielea îmblănită a unui urs polar ,
Cizmulițe albe ,  cu miros de întrebări
Înghețate în gerul de afară .
Încă uluită de mișcările fulgilor
Am închis ochii ...
Vreau doar , să îmi  vindec
Foamea de Primăvară .