miercuri, 26 februarie 2020

Poveste ecologistă

Până și verdele crud al frunzelor
A fost invadat de stropi de apă
Cu capul fierbinte de 100 grade pe scara Celsius .
Aceștia au declarat petele îngălbenite
Ca fiind zone de neoclorofilă,
Neștiind că nu e vorba
De un partid al vegetației ,
De o dictatură a clorofilei,
Ci chiar de  bucătăria
Unde planta-și prepară viața.
Și astfel au ucis cartiere întregi de clorofilini,
Care-și îndeplineau sarcinile cotidiene.
Astăzi , frunzele plantei e-acoperită
De corturi și cearceafuri galbene
Uitate pe toate străzile .


( poezie găsită într-un caiet al meu , vechi de vreo 30 și ceva de ani - a fost scrisă într-o toamnă )

marți, 19 martie 2019

Scutură-te , iarnă !!


știți de ce e cerul albastru ?
pentru că azi de ziua internațională a fericirii , visele cele mai frumoase au oră de desen ....
și pe acest albastru , astăzi , în mod particular , așează fulgi , mulți fulgi ...
atât de mulți , că alunecă peste noi ...
sunt stropi de fericire înghețați ...
să-i primim ca niște gazde bune ,
cu zâmbetul pe buze
pentru că sunt ultima dorință a unei ierni încăpățânate .
hai să ne fim ...
hai să fim ,
Fericiți !



duminică, 14 octombrie 2018

Filozofii

Mi-a fugit inspirația
ca strugurii coborâți în butoaie . 
de-ar fi și gândurile vechi 
la fel ca vinul ,
le-aș strivi cu picioarele goale 
și aș bea mustul lor .
poate mi s-ar dezlega limba
și ar năvăli cuvintele
în toate paharele .








marți, 9 octombrie 2018

Stea albastră


Găuri de timp ,
În care se ascunde marea ...
Nebunia unei clipe
Ce mi-a pătat cerul ....
Tu într-o toamnă devreme ...
Ai ochii aduși de spate ,
Ca un bătrân ce se sprijină
De marginea pădurii
Văzută din fereastra mea .
Câinii latră a singurătate .
Privirea ta se pierde
Obosită  , căutând
Singura stea albastră ...






Lasă-mi măcar , vara


Nu mi-ai auzit țipătul pustiu
Ca al unui lup urlând la lună ...
De singurătate , curg norii
În fulgi de nea .
Ai tresărit doar
La foșnetul frunzelor mele
Care plângeau înecat
La umbra copacilor .
Ai închis toată pădurea
În globul de sticlă
Al unei toamne vechi
Ale cărei pagini le-am iubit cândva.
Inima mi se desface în felii
De fluturi roșii
Căutând primăvara
Pe care ai răpit-o .
Mi-a mai rămas vara ...
Spre norocul meu ,
Nu ți-a  încăput
În bătaia  inimii .




sâmbătă, 29 septembrie 2018

Clopotul care n-a mai sunat


Ding-dang ... ding-dang ...
Sunete răgușite , încă verzi ...
Ba portocalii ... ba roșii ...
Cad din turla bisericii ...
Cameleonice , ca frunzele de care se
Scutură toamna când plânge
Așteptând să i se schimbe veșmintele .
O cruce de oameni se arată în piață
Mergând pe buricele genunchilor ,
Culegând limbi de clopote
De pe caldarâmul cenușiu .
Ding-dang ... ding-dang ...
Sunete mute cad din turla bisericii
Strigând surd și rece
Sub pașii  ploii .

photo credit Luminta Antonela Kovaci 



sâmbătă, 22 septembrie 2018

Capăt de linie


Mi-am țuguiat privirea
în ochii tăi ,
erau ca doi Don Juani
cățărați pe caii lor
,, ai fost a 1500- a privire sedusă ,,
îmi repeți prin tăcerile tale ,
zi după zi ...
și au trecut ani
de cînd îți umpli buzunarele
cu inimi de tinere prințese ,
îți plătești propria viață
cu fericirea lor ...
,, ai fost a 1500-a privire sedusă ,,
îmi repeți din nou și din nou
și în sfârșit îți aud vocea .
lovește ca valurile nervoase
ale mării Negre ,
sfâșiind auzul unui apus
stingher ...
plîngi și-ți întorci buzunarele goale
de-acum , de inimi .
ochii tăi - doi orfani
secătuiți de iubire ,
măsoară linia vieții ,
pumnul închide în el
lumina ...





joi, 26 iulie 2018

Risipire


Ani risipiți
În câteva anotimpuri ,
Suflet rătăcit printre
Scrisori îngălbenite
De nepăsare .
Furtuni de emoții
Rostogolind cerul
Peste creștetul dealului
Din colțul sprâncenei .
Ferestre închise ,
Ferestre deschise ,
Cu ochiuri mioape
Curgând în falduri
Roșii , transparente ,
În amurg .
Vise trezite pe-o pernă
Străină ,
Mângâiate doar
De spice de noapte
Împletite cu stele .
Ani risipiți
O mie de răsărituri,
O mie de-apusuri
Răstignite în amintirea mea .







vineri, 15 iunie 2018

Trecere ...


Din când în când
Ochii tăi ard
De doruri netrăite,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Strecurându-se
Prin clepsidra inimii.
Ploaia îți
Mai spală din păcate
Când te-apleci
În albia verde
A liniștii.
Punțile pe care
Le faci ,
Se dărâmă
Mai repede
Decât strigătul de ajutor
Al cerului ,
Când vine furtuna .
Până le vei aduce
Ofrandă 
Sufletul tău ,
Viața trece
Și râde
De naivitatea ta
Deschizând larg
Porțile lumii
De dincolo ...

https://www.youtube.com/watch?v=yo-IQEYcQuY