miercuri, 17 ianuarie 2018

Compromis

Poate-mi doresc apus de foc
Sau răsărit în sânge
Să curgă în fereastră .
Tu îmi trimiți un cer senin
De o culoare-albastră ,
Să-mi strângă ultimul suspin
Care se mai revarsă
Din visul meu de-azinoapte .
Și te privesc , înfășurată în abisul calm ,
În timp ce tu pictezi cu limpezimi ,
Liniștea noastră .
În jur sunt lupi flămânzi
Ce vor să-mi muște pacea din priviri
Dar tu-i alungi cu un surâs
Adânc și blând ...



duminică, 22 octombrie 2017

Ce de culori !

Ce de suflete rătăcesc primprejur
Colorându-mi toamna !
Copacii își dau frunzele ,
Ofrandă unui anotimp
Care le promite nemurirea .
Ciudat ... 
Își sacrifică aripile ruginii
Doar pentru a simți din nou ,
La primăvară ,
Atunci când îi inundă iubirea , 
Fluturii din stomac .

https://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c

duminică, 8 octombrie 2017

Dintr-o toamnă


Strugurii îmi aruncă ocheade .
Din privirea lor picură albastru ,
Aromat ca mustul din colțul cerului
Desprins dintr-o noapte de toamnă .
Frunzele desenează rotocoale
Roșii, ca un foc pornit din inima
Pământului .
Vântul îmi aleargă gândurile ,
Copacii se-apleacă în calea mea ,
Mă sărută pe frunte
Ca pe un copil iubit .
Florile își împrumută culorile vii
Pădurilor ,
Încercând să păcălească fluturii .
Răsfățată de vară ,
Negociez un nou anotimp
În care sufletul meu să se odihnească .




Mi-e greu să-mi amintesc ...

Sau poate nici n-a fost
O vreme când mă însoțeai ?
Clipă de clipă te simțeam aproape ...
Mâini nevăzute-mi cuprindeau
În palme , sufletul .
Săruturi calde , dulci și răcoroase
Asemeni unui început de primăvară
Îmi răscoleau visele , noapte de noapte .
Cascade de cuvinte îmbrăcate-n iubire
Se rostogoleau peste ochii mei somnoroși ,
Tâmpla îmi  fremăta la atingerea vocii tale
Și mă pișcam să fiu sigură că nu visez .
Munții își scuturau pletele peste
Stelele jucăușe de la geamul meu .
Mi-e greu să-mi amintesc ...
Sau poate nici n-au fost vreodată
Acele zile ... nopți ?




duminică, 27 august 2017

Încă o vară furată ...

Cu șoapte abia înmugurite
De primăvară timpurie
Mi-ai spus că vrei să ai o vară ,
Doar cu mine .
Și a venit mai verde ca nicicând , 
Cu fluturi rupți din soarele arzând
Pe-un cer senin ,
Cu pescăruși purtându-i trena peste valuri ,
Peste mări .
Și a trecut la fel cum a venit ,
Parfum discret ,
Regine ale  nopții o-nsoțesc,
Alai complet ...
Sau ... s-a ascuns ?
A fost furată ? 





luni, 17 iulie 2017

Tarot

Nici un sunet nu trece de genele nopții
Când umbra ta-mi răscolește celulele adormite
Într-n coastă de Eva .
Nici o lumină nu îmi ghicește viitorul
Adânc săpat în palmele mele sângerânde .
La picioarele cerului sprijinit de pleoapa întunericului
O tarotistă frumoasă , cu părul ca smoala
Îmi citește în cărți , zâmbind seducător .
Șoaptele ei par crestături de cuțit în inima mea,
Cuvintele ei , valuri zbuciumate pe un țărm liniștit ,
Îmi aruncă corabia visării pe o insulă unde
Niciodată nu este sfârșit ...
Sunt doar începuturi frumoase ...





joi, 1 iunie 2017

iubire de poem

Când mi-ai dăruit floarea , i-ai numărat petalele și mi-ai spus :
Începe din stânga ... 
Mă iubește , nu mă iubește , mă iubește ..... mă iubește <3
Ultima petală nu am rupt-o nici azi ...
Am păstrat-o între poeziile lui George Țărnea .






https://www.youtube.com/watch?v=0An1_kHGhnk

început de iubire .... iunie

fluturii noștri s-au cunoscut la o trecere de pietoni .
ai tăi , le-au acordat prioritate alor mei 
nu știu cum , s-au amestecat .
observam , că zi după zi , erau tot mai puțini .
acum port un coșuleț cu flori după mine , să nu mai fugă cu ai tăi




vineri, 19 mai 2017

Răsare o primăvară

O vreme te-am purtat cu mine peste tot .
Șoaptele tale îmi deschideau aripile
Atunci când oboseala mă cuprindea în brațele ei reci ,
Îmi alinta obrazul când fricile își făceau cuib în sufletul meu .
M-am trezit azi , cu o sete nesfârșită de primăvară ,
Mi-am încălțat bucuria și am ieșit în lume .
Te-am lăsat să dormi în visul tău .
Oare ce se va întâmpla cu tine ,
Când gheara dimineții îți va sfâșia genele grele de somn ?




marți, 9 mai 2017

Înainte , duminica ...

Duminicile aveau gust de scorțișoară
Când zorii ne găseau îmbrățișați .
Lumina părea proaspăt spălată cu cel mai fin săpun ,
Mirosea a primăvară chiar și-n miezul iernii .
Pădurea dansa tango cu cerul.
Era atâta bucurie , că dădea pe afară .
Până -ntr-o zi , când a venit brusc iarna 
Și nu se mai lăsa dusă dintre noi .
Mi-am împachetat inima în șaluri groase de lână
Și am plecat departe ,
Asemeni păsărilor călătoare ,
Ca nu cumva să-i înghețe pulsul 
În frigul ca de stepă rusă .
De atunci , încerc s-o încălzesc zi de zi 
Cu rugăciuni fierbinți de iubire 
Dar refuză să-și arate bujorii ,  altei primăveri .
Duminicile au acum , 
Miros de frunze uscate 
Pe care le mai spulberă 
Câte-un zâmbet ,
Din când în când ...
Din când în când ...