sâmbătă, 29 octombrie 2016

O viață de om

Mi-au crescut aripi noi
De când ți-am văzut ultimul surâs .
Zările au crescut în lățime și înălțime
Și se joacă cu mine asemeni unei sirene
Care-și ademenește marinarii .
Iluzii peste iluzii am împletit
Pe cerul  fără sfârșit ,
Ca o plasă imensă în mâna pescarilor .
Am trasat zeci de curcubee
După fiecare ploaie pe care mi-ai trimis-o .
O întreagă garderobă demnă de o vestită casă de modă
Am desenat … am țesut … am croit …
Și în fiecare dintre ele
Am pus câte o bătaie a inimii mele
Pentru atunci când îți va fi dor
Să-ți îmbrățișeze  inima .



vineri, 28 octombrie 2016

Toamnă

Ți-ai trimis toamna la mine.
În drumul ei
A împrăștiat toate visele mele .
Le-a ridicat pe sus
Ca un vârtej ,
Amestecându-le cu întunericul ei tăcut .
Frunze triste se aștern fără zgomot
Peste ochii mei .
E o liniște plânsă
Între noi și e frig …
E-atât de frig …

Photo by Nico P.


duminică, 23 octombrie 2016

Reborn

Am construit ziduri și ziduri
Și ziduri și ziduri … și ziduri fără sfârșit ,
În cerc , în spirală , romb … pe diagonală
Sau de jur împrejur …
Am înălțat munți pe care
să nu-i pot răzbate vreodat’ …
apoi , într-o zi ,
lumina din zori
m-a privit drept în ochi
și-am promis , mi-am promis
să le culc la pământ .
azi am putut să ascult
și să simt șoapta caldă
a unui nou început .



joi, 13 octombrie 2016

La mulți ani , Marie !

Stelele mi-au urat ,, La mulți ani ,,
le-am zărit mesajele chiar
și ziua în amiaza mare
pe aripile câte unui zmeu
purtat pe sus de copii
cu pielea măslinie și
gene incredibil de lungi .
Drumul până la tine , Marie
a fost însoțit de apa mării.
Stâncile Meteorei mi s-au
părut ireale .
În liniștea mănăstirilor
am găsit curajul
de a-mi rosti ruga ,
În genunchi , cu capul plecat ție.
Vocea mea ,împreună cu alte mii
a urcat la tine.
La mulți ani nouă , Marie ! 



O mare

E o noapte și-o zi , în mine.
Uneori răsăritul îmi atinge fața
Cu o lumină portocalie .
Atunci , simt cum renasc EU
Și amintirea ta dispare ca un fum .
Alteori ,soarele se joacă cu luna
Ca doi copii buclucași
Și nu mai știu unde
Încep eu și te treci tu .
Doar nopțile sunt aproape la fel.
Înalță oglinzi de cristal
Jur împrejurul meu ,
În care doar chipul tău
Se vede mereu .
Al meu e doar o urmă
De fum,
De la un foc aprins
Între măslini .
Și peste toate
Domnește Marea Egee .



duminică, 9 octombrie 2016

Din inimă

În zbaterea mea pe Pământ
Am ales mereu și mereu
Să mă îmbrac în straie de vise
Culese direct de pe fruntea Cerului.
Nu voi putea nicicând
Să ignor pașii de flori
Ce străbat cărări înguste de munte .
Fiecare cuvânt mi-e înfrățit
Cu câte un fluture
Ce-și poartă aripile
Prin această veșnicie
Dintre Cer și Pământ
A cărei inimă
E o frumoasă împletire de inimi .

am scris această poezioară imediat după un exercițiu de imagerie dirijată de la un curs de psihoterapie ... exprimă exact ceea ce am simțit eu în timpul și după exercițiu ... și am constatat că așa funcționez eu mereu ... văd frumosul și iubirea în toate  







sâmbătă, 8 octombrie 2016

Asediu ?

Mi-ai ocupat inima …
Ți-ai pus sufletul în
Toate cele patru camere .
Obosită , am tras semnalul de alarmă .
Toate gândurile
Alergau înnebunite să scape
Doar tu circulai pe sensul opus .
Mintea mea îți era aliată .
Mereu găsea o cale
Și te strecura
În amintirile mele .
Doamne …
Imaginea ta e ca o reclamă
De cinematograf ,
În care toate filmele
Sunt despre tine !






joi, 6 octombrie 2016

La hotar de vis ...

Nu-ți scriu …
Și nu te caut …
Chiar dacă inima îmi plânge .
Doar dorul meu
Se-ntâmplă
Să-ți treacă pragul minții
Din când în când .
Cu glas de zbor
Spre culmi
Ce-ți ard în suflet
Mai tare ca oricând .
Și simți 
Când eu vreau  să renunț
La noi …
Mai fac un pas
Și mă întorci din drum …
Dar … oare până când ?