duminică, 9 octombrie 2016

Din inimă

În zbaterea mea pe Pământ
Am ales mereu și mereu
Să mă îmbrac în straie de vise
Culese direct de pe fruntea Cerului.
Nu voi putea nicicând
Să ignor pașii de flori
Ce străbat cărări înguste de munte .
Fiecare cuvânt mi-e înfrățit
Cu câte un fluture
Ce-și poartă aripile
Prin această veșnicie
Dintre Cer și Pământ
A cărei inimă
E o frumoasă împletire de inimi .

am scris această poezioară imediat după un exercițiu de imagerie dirijată de la un curs de psihoterapie ... exprimă exact ceea ce am simțit eu în timpul și după exercițiu ... și am constatat că așa funcționez eu mereu ... văd frumosul și iubirea în toate  







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu