duminică, 27 noiembrie 2016

M-am dezbrăcat de tine , iubite !

Aseară te-am lăsat pentru ultima dată
Alături de mine , în apa cu miros de ciocolată
Care îți place ție atât de mult .
Mi te-ai lipit de piele , asemeni  blugilor gata uzați
Pe care-i cumpără tinerii din ziua de azi .
Te-am lăsat să mă cuprinzi în brațe
Pentru ultima oară și parcă știai …
De câte ori mă îndepărtam
Îți înfigeai degetele direct în inima mea
Ca un cuțit cu marginile zimțate
Și-l roteai când spre dreapta ,
Când spre stânga , până când
Sângele nostru se amesteca asemeni unui cocktail .
Apoi , ți-ai așezat capul pe perna mea
Să poți trage cu ochiul la visele mele .
Mereu ai vrut să știu că sunt numai a ta .
Când am vrut să-mi vopsesc părul în galben ,
Ai spus : Nu te las ! Nu ți se potrivește !
Și poate ai avut dreptate …
Cred că … doar mi-am dorit să nu mă mai placi …
Am implorat luna , pentru ultima oară ,
Să-și acopere goliciunea să dormi .
Am reușit să mă dezbrac de tine , iubite …
Când vei citi scrisoarea , voi fi departe ,
Ocupată să respir , să dansez …
Inima mea mai sângerează încă
Acolo unde a fost locul tău …
Azi-noapte , m-am simțit ca la
O nuntă făcută în pripă la Las Vegas
Unde martorii sunt doi Elvis Presley .
Am făcut un pact cu tine,
În timp ce dormeai adânc împrejurul meu ;
Să ne păstrăm doar ultima bătaie de inimă
Unul pentru celălalt …
M-am dezbrăcat de tine , iubite …

Fotografie: Sun Island, Maldives


https://www.youtube.com/watch?v=ih-l-SC9zFE

chiar dacă ...

https://www.youtube.com/watch?v=WXPSa9914ZY



vineri, 25 noiembrie 2016

O altă poveste

De-ar fi să-mi schimb povestea ,
Aș vrea să fiu un fulg ,
Să ning… să-ți cad la piept.
Acolo m-aș topi de dorul tău,
Încet … încet…
O pasăre aș vrea să fiu
Să-ți bat la geam în fiecare dimineață
Apoi m-aș înălța la cer
Spre soare , ca pe-o ață …
O frunză poate-aș vrea să fiu
Să-ți cad pe umăr într-o toamnă
Să mă privești , apoi să mă ridici
Și să mă pierzi într-un jurnal
Pe care-l ții noapte de noapte
La piept , în buzunar …
Așa , ți-aș asculta
Vis după vis
Bătaia inimii …



luni, 14 noiembrie 2016

Vise înghețate

Uneori  tăcerea se sparge în cioburi
pline de sângele cuvintelor ce i-au rămas zălog .
urlă din toate corzile silabelor ruginite de atâta liniște …
pacea nu își găsește fotoliul preferat și răscolește toate paginile
e ca o carte sufletul meu prins de prima ninsoare de noiembrie
mi-ai zis că nu vei lăsa iarna să-mi înghețe visele
dar le-ai lăsat astă-noapte afară dezgolite …
noaptea e rece și pustie fără ele  .



duminică, 13 noiembrie 2016

Tăceri

Ridicăm palate înalte până la nori
În care ne zăvorâm toate cuvintele.
Porți grele de metal fierbinte
Ne păzesc tăcerile .
Când liniștea  doare
Sufletele noastre se încovoaie
Ca o salcie în furtună ,
Clocotind asemeni unui vulcan .
Se aud doar scâncete surde
Sfidând acest întuneric înghețat . 



Un ultim dans

Chiar dacă știu că nopțile sunt vis
Și diminețile treziri la realitate
Dansez … nu-mi pasă de nimic …
Sau ? îmi pasă de toate ?
Coboară îngerii din cer
Și mă ridică-n brațe …
Dansez … nu-mi pasă de nimic …
Sau ? îmi pasă de toate ?
În dansul meu te prind ,
Te-nvârt , te amețesc ,
Tu mă implori  să mă opresc …
Dansez… nu-mi pasă de nimic ..
Sau? îmi pasă de toate ?
Când cerul se strecoară între noi
Tăind cu sabia de nori visarea …
Dansez … nu-mi pasă de nimic …
Se declanșează agonia
Și văd … și văd cum ziua
Te-a răpit din visul meu
Rupând magia . 





sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Începuturi fără sfârșit

Mai știi când încercai să surprinzi apusul ?
Copacii te ningeau cu frunze roșii
Îți așterneau covor moale sub pașii grăbiți
Să alerge după ultimele bătăi de inimă ale cerului …
Sângerii , ca lacrimile unei fecioare .
Mai știi când încercai să păcălești zorile ?
Spuneai că soarele e răpus la pat
Cu febră și frisoane , cu transpirații reci pe frunte
Și tocmai atunci iarba ne învelea gleznele în rouă
Adunând toate hohotele noastre de râs .
Mai știi ? Au trecut o mie și ceva
De apusuri și răsărituri …
Și toate îmi aduc aminte de tine .



vineri, 4 noiembrie 2016

O toamnă și tu

Învelită în propriu-mi vis
Stau zgribulită sub asediul frunzelor
Ce năvălesc din palatul pitoresc  al toamnei .
La intrare , cu brațele deschise
Ca doi străjeri la poarta nopții
Stai tu … drept … cu așteptarea întipărită pe frunte.
Zâmbetul … ca și cuvântul tău ,
Se clatină ușor abia  atârnând
De un fir de clipă pământeană .
Mă primești cu ceasuri pline de
Lanțuri ruginii și grele
Ca pe niște sclavi de pe plantațiile de bumbac.
Biciul de aer rece șfichiuie
Pe la urechile mele dornice
De atingerea unor aripi de fluture.
Imediat , trupul meu se revoltă
Ca un copil răzgâiat
Și îmbracă rochița de Primăvară.
Din Toamna ta împrumut doar culorile
Și nesfârșitele amintiri .
Sub pașii mei , frunzele au prins aripi
Căutându-și sufletele înfrigurate pe alei …