duminică, 30 aprilie 2017

Fragment - ,, Albastru de myosotis ,,

,,- Wake up !! You are beautifull as you are !!! 
Visarea mi-a fost împrăștiată de vocea fermă dar plină de empatie , ce venea dinspre ușa întredeschisă . Mi-a zburat gândul , fără să vreau la melodia  ,, You're so beautifull ,, - Joe Cocker - :
,, You are so beautifull to me 
You are so beautifull to me 
Can't you see
You're everything i hoped for 
You're everything i need
You are so beautifull to me 
Such joy and happiness you bring
Such joy and happiness you bring
Like a dream
A guiding light that shines in the night 
Heavens gift to me 
You are so beautifull to me ,,
O tânără elegantă , cu lacrimile spălându-i obrajii , trecu ca o umbră pe lângă mine . 
,, Îi mulțumesc mamei tale pentru că te-a născut să îmi aduci bucurie  ,,... frânturi ascunse undeva în subconștient ies la suprafață și îmi umbresc clipa . 
- Te rog poftește în cabinet ! 
Rătăcită printre amintiri , mă chinui să mă ridic de pe scaunul comod în care mă cufundasem . Cu un mers împleticit mă apropii de ușa deschisă , care mă aștepta .
-Bună ziua . 
-Te rog , ia loc . 
O încăpere simplă , cu pereții albi , o canapea roșie ... fir-ar să fie ... iar ... patul cu cearceaf roșu ... muzică în fundal ... două trupuri goale , împletite într-o îmbrățișare ... aer fierbinte ... prea multă emoție ... ,, come walk with me and let go of  the way you are going  , come talk to me and i'll tell you what's really worth  knowing , life's much too good ...,,
-Cu ce vă pot ajuta ?
Năucă , încă nerevenită din visare , o privesc . 
-Pentru început , să mă prezint ...
O aud , undeva departe ... îi văd chipul cald . Vocea ei ... parcă am mai auzit-o undeva . Oare ce spune?Simt cum mă strânge la piept ... transpirația rece îmi amorțește corpul . Din nou ... Nu mai vreau ! Mă lasă puterile și mă prăbușesc într-un fotoliu . O văd , ca prin pâclă ... speriată ... îmi spune ceva ... gesticulează ... el... din nou ...  ca o ceață groasă , care mă cuprinde . Mi-e frig . Sărutările lui mi-au săpat răni adânci pe trup ... mă ard ... în inimă a rămas un crater din care erup flăcări de sânge . 
Aud sunete de sirenă ...  trântit de uși ... voci ... cineva mă ridică în brațe ...
Eu ... în halat ...facem clătite cu gem . 
Vrea să ne uităm la un film . Mi-aduc aminte că am unul pe stick : Burlesque ... cu Christina Aquilera & Cher . 
Lumina îmi arde retina . Cu ochii deschiși , privesc speriată în jurul meu . Unde sunt ? Ce fac aici ? Ce înseamnă asta ? Oare visez ?
-Bună dimineața ! Cum vă simțiți azi ? 
Ce se întâmplă oare ? Cine e domnișoara ? Adorm . ..
                                                       ...                                                                                                         -Vă simțiți mai bine ? Da știu că ați dormit , nu glumă ! Mi-a spus colega că ați fost semitrează doar câteva secunde .
Oare ce vrea ? Cine e? De ce are uniformă de spital ?
-Cine sunteți ? Unde sunt ? Ce s-a întâmplat ? 
Fața ei trădează o ușoară mirare .
-Nu vă amintiți ? Cred că ar trebui să vorbiți cu d-na doctor . Am s-o anunț . Până atunci , vă rog , odihniți-vă . Poate ar fi mai bine .
                                                   ....                                                                                                        
Frank Sinatra cântă la radio : I've got you under my skin . Taxi ocolește Parcul Cișmigiu , pe strada Știrbei Vodă . Șoferul mă privește prin oglindă :
-Aproape am ajuns . 
Acoperișurile caselor alunecau spre orizont și arătau ca niște bărci naufragiate . E aproape ora 21,00 .
E prea târziu să mai plec undeva , acum . Dar mâine ... plec . Îmi aduc aminte ce mi-a zis Simona : ,, Oricât de departe vei fugi , de tine nu poți să te ascunzi . Și el , e acolo , în sufletul tău . Nu e ca și cum ai face o operație chirurgicală prin care să-l îndepărtezi . ,, O să mă gândesc mâine la asta . Acum , sunt mult prea obosită .Mă trezește taximetristul .
-Am ajuns , domnișoară . Aici e bine , dacă opresc ? Vă costă 25 lei . O seară frumoasă să aveți .
-Mulțumesc . Și dumneavoastră , la fel . 







sâmbătă, 22 aprilie 2017

Nu renunț la primăvara mea

Tot noapte și frig
E pe cărarea ce duce la tine.
Tocurile mi se agață 
Între crengi și frunze uscate.
Soarele își comandă pe net 
Haine groase , cizme și mănuși .
Păsările fug care - ncotro
De parcă ar fi la maraton .
Fluturii își dau ultima suflare
În preajma pașilor tăi .
Albinele își închid jaluzelele stupilor
Și se adună ciorchini în jurul reginei .
Tot noapte și frig
E în brațele tale uscate ,
Care-au uitat să iubească .
Poate de aceea 
Nu renunț la primăvara mea .



Aroganța unui anotimp

Plete înghețate se scurg din ochiul zilei.
Un soare mic ce tremură în zare
Își ține parcă răsuflarea,
Apoi își strânge-n pumni lumina
Împărtășind cu noi mirarea
De a avea la cină Iarna.
Își șterge ochii de culoarea
Ce-anină-n câmpuri , în copaci 
Și-și prinde raze de căldură
Între felii de omoplați.
Durerea-i scurtă și intensă ,
Cuvintele-au tăcut demult
Luând cu ele bucuria 
Unui sfârșit ?
Sau început de drum ?







duminică, 16 aprilie 2017

Trezirea unei inimi

Nouă grade pe Scara Richter
Îmi zguduie trupul.
Convulsii de bucurie ,
Sânge clocotit ,
Amestec de primăvară cu toamnă târzie.
Sub sărutările tale ,
Fără a respecta vreo lege a naturii ,
Cresc fluturi cu aripi mari , roșii ,
Îmbrățișând în zborul lor
Țipătul unei inimi abia trezite .
În zorii zilei ,
Mirarea mea are  altă culoare .
Roua din ochii tăi 
Învie trandafirul uscat 
Între paginile unui alt anotimp .