Un soare mic ce tremură în zare
Își ține parcă răsuflarea,
Apoi își strânge-n pumni lumina
Împărtășind cu noi mirarea
De a avea la cină Iarna.
Își șterge ochii de culoarea
Ce-anină-n câmpuri , în copaci
Și-și prinde raze de căldură
Între felii de omoplați.
Durerea-i scurtă și intensă ,
Cuvintele-au tăcut demult
Luând cu ele bucuria
Unui sfârșit ?
Sau început de drum ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu