Din
când în când
Ochii
tăi ard
De
doruri netrăite,
Viața
trece
Și
râde
De
naivitatea ta
Strecurându-se
Prin
clepsidra inimii.
Ploaia
îți
Mai
spală din păcate
Când
te-apleci
În
albia verde
A
liniștii.
Punțile
pe care
Le
faci ,
Se
dărâmă
Mai
repede
Decât
strigătul de ajutor
Al
cerului ,
Când
vine furtuna .
Până
le vei aduce
Ofrandă
Sufletul
tău ,
Viața
trece
Și
râde
De
naivitatea ta
Deschizând
larg
Porțile
lumii
De
dincolo ...
