vineri, 28 noiembrie 2014
miercuri, 19 noiembrie 2014
Tăcere ...
Sunt trestie în vânt,la mal de apă...
Mă-ndoi sub pașii tăi de frig.
Îmi spui să tac
Asemeni nopții ce se lasă pe furiș.
Să tac... să simt....
Răceala toamnei îmi cuprinde tâmpla,
Ninsori de gheață mă ating.
E tot ce fac... doar tac și simt.
Toate cuvintele strănută-n pieptul meu
Se îmbolnăvesc pe rând de gripă,
Fac febră și-n delirul lor
Uită să tacă... și tot
țipă...
Își strigă rând pe rînd
Durerea și bucuriile nespuse
Când întunericul le fura luna
Cântecul lunii
Umblu cu
sufletul la vedere
Asemeni unei Eve învelite-ntr-o singură silabă.
Mă prinde toamna colindând străzile tale
Cu pantofii cei roșii , cu tocurile din piatră
Smulsă cu mâinile din pavajul întunericului.
Ascult șoapta lunii... mi-a promis un cântec...
Aștept să-și acordeze toate stelele
Și toate frunzele risipite în cele patru vânturi ,
Să așeze scaunele și să înceapă
spectacolul.
Toate spătarele sunt proptite în
inimi
Legate în lanțuri una de alta ca
intr-o temniță.
Frigul se-nghesuie între literele ce
m-acoperă
Și tricotează note muzicale în timp
ce dirijează
Întreaga orchestră spre inima mea.
Felinarele clipesc din gene
,se-ndreaptă de spatele bolnăvicios,
Își așează tacticos ,
fiecare,monoclul la ochi
duminică, 16 noiembrie 2014
Mister
Sunt pasăre?
Sau oare curcubeu?
În zborul meu prin ploaie
Picturi rupestre prind contur,
O galerie –ntreagă
În care să-ți expun
Mărețul meu poem.
Adaugă tu acel cuvânt
Ce cu neîndemânarea mea
L-am risipit în vânt.
Ne întâlnim într-un târziu
La margine de orizont
Și ochi în ochi
marți, 4 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)