vineri, 12 iunie 2015

Gol de aer

Dintr-o dată cerul mă strânge
Și aerul parcă nu îmi ajunge.
Seara a fost udată de lacrimi,
Noaptea cu frisoane și patimi,
Dimineața m-a-mbrâncit cu putere
Aruncându-mă peste timp cu durere.
Mi-au fugit toate visele către tine,
Întoarce-le ,te rog ,către mine
Și nu le speria,că-s fragile

Back again

Ai fost ca un vis pasional
Început toamna odată cu strugurii
Și împrăștiat de zorii zilei
Vara pe caniculă.
Silueta ta mă însoțea mereu
În zborul meu printre galaxii.
Ai fost umărul tare
Pe care îmi odihneam lacrimile,
Ochii cărora le puneam
Câte un sărut seara pe gene,
Înainte de noapte bună.
Ai fost stelele care
Îmi luminau somnul
Și luna care mă învelea
Seară de seară.
Rugăciunea șoptită  lui D-nezeu
Cu lacrimi de dor .
Răsăritul care îmi trimitea
Bucurii să-mi ajungă
Tot restul zilei.
Azi,când soarele a răsărit
Chipul tău nu mai era
Decât o amintire
Prinsă fără voia ei
Între două bătăi de inimă.

joi, 4 iunie 2015

Loialitate

Trupul mi se destramă
Ca un pulover croșetat
La atingerea ta,dimineața.
Te-ai obișnuit să mă vezi mereu altfel.
Oră după oră ,culeg petale de flori
Și le împletesc cu bucăți de cer;
Mai pun câte-un fluture pe ici pe colo,
Câte-o pasăre pe la umeri
Să-mi fixeze aripile,
Sau câte-o albină
Să mi le lipească cu ceara ei.
Azi am cules toți bujorii
Și mi-am făcut rochie din ei.
Catifeaua lor ma va imbrăca zi de zi ,
Culoarea lor vie va înflori clipă de clipă
Chiar si după ce soarele îi va da foc .
Am lăsat doar gâtul,umerii,
Brațele și tălpile dezgolite
Ca buzele tale să-și aștearnă visele

Sirop de soc

Azi,dorul de tine
Mi-a izbit tâmpla.
L-am alungat ,bineînțeles.
Ce puteam să fac?
În timp ce siropul
De soc fierbea în oală
Ți-am simțit sărutul.
Oare într-adevăr
Ai aromă de soc?
Azi,pașii mei
Mă trăgeau spre tine.
A trebuit să chem furtuna
Să-i pot opri.
Oare dacă mi-aș schimba adresa?
Sau numele? Sau...?
Ar mai ști să ajungă la tine?
Uff...siropul ăsta...
Trebuie să găsesc repede sticle
Să-l închid.
Aroma lui îmi ridică inima pe brațe
Și o aruncă departe peste cer
Spre un cuib de vulturi pleșuvi.
Aripile mele se zbat
Să se elibereze din dulceața lui.






Pledoarie pentru ochii tăi

Știi... nu-mi plac balurile mascate.
Mi-ai dăruit mii de măști;
Le-am întins pe pereți
Ca un magiun făcut de bunica
Și am închis ușa.
Cheia e în buzunarul tău de la blugi.
Nu-mi plac balurile mascate.
Îmi place să-ți citesc
Lumina ce-ți răzbate din spatele pleoapelor
Și să-ți îmbrățișez zâmbetul
În straie de sărbătoare.
Roua dimineților îți scaldă privirea
Dezbrăcată de toate măștile
Și naște propriul curcubeu.