Dintr-o dată cerul mă strânge
Și aerul parcă nu îmi ajunge.
Seara a fost udată de lacrimi,
Noaptea cu frisoane și patimi,
Dimineața m-a-mbrâncit cu putere
Aruncându-mă peste timp cu durere.
Mi-au fugit toate visele către tine,
Întoarce-le ,te rog ,către mine
Și nu le speria,că-s fragile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu