Sunt trestie în vânt,la mal de apă...
Mă-ndoi sub pașii tăi de frig.
Îmi spui să tac
Asemeni nopții ce se lasă pe furiș.
Să tac... să simt....
Răceala toamnei îmi cuprinde tâmpla,
Ninsori de gheață mă ating.
E tot ce fac... doar tac și simt.
Toate cuvintele strănută-n pieptul meu
Se îmbolnăvesc pe rând de gripă,
Fac febră și-n delirul lor
Uită să tacă... și tot
țipă...
Își strigă rând pe rînd
Durerea și bucuriile nespuse
Când întunericul le fura luna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu