Umblu cu
sufletul la vedere
Asemeni unei Eve învelite-ntr-o singură silabă.
Mă prinde toamna colindând străzile tale
Cu pantofii cei roșii , cu tocurile din piatră
Smulsă cu mâinile din pavajul întunericului.
Ascult șoapta lunii... mi-a promis un cântec...
Aștept să-și acordeze toate stelele
Și toate frunzele risipite în cele patru vânturi ,
Să așeze scaunele și să înceapă
spectacolul.
Toate spătarele sunt proptite în
inimi
Legate în lanțuri una de alta ca
intr-o temniță.
Frigul se-nghesuie între literele ce
m-acoperă
Și tricotează note muzicale în timp
ce dirijează
Întreaga orchestră spre inima mea.
Felinarele clipesc din gene
,se-ndreaptă de spatele bolnăvicios,
Își așează tacticos ,
fiecare,monoclul la ochi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu