sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Începuturi fără sfârșit

Mai știi când încercai să surprinzi apusul ?
Copacii te ningeau cu frunze roșii
Îți așterneau covor moale sub pașii grăbiți
Să alerge după ultimele bătăi de inimă ale cerului …
Sângerii , ca lacrimile unei fecioare .
Mai știi când încercai să păcălești zorile ?
Spuneai că soarele e răpus la pat
Cu febră și frisoane , cu transpirații reci pe frunte
Și tocmai atunci iarba ne învelea gleznele în rouă
Adunând toate hohotele noastre de râs .
Mai știi ? Au trecut o mie și ceva
De apusuri și răsărituri …
Și toate îmi aduc aminte de tine .



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu