Nu
mi-ai auzit țipătul pustiu
Ca
al unui lup urlând la lună ...
De
singurătate , curg norii
În
fulgi de nea .
Ai
tresărit doar
La
foșnetul frunzelor mele
Care
plângeau înecat
La
umbra copacilor .
Ai
închis toată pădurea
În
globul de sticlă
Al
unei toamne vechi
Ale
cărei pagini le-am iubit cândva.
Inima
mi se desface în felii
De
fluturi roșii
Căutând
primăvara
Pe
care ai răpit-o .
Mi-a
mai rămas vara ...
Spre
norocul meu ,
Nu
ți-a încăput
În
bătaia inimii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu