miercuri, 3 februarie 2016

Locatar himeric

Cum aș putea să te mint ?
Zi după zi , dorul îmi susură
În colțul ochilor
Ridicând valuri de ceață privirii.
În limpezimea lacrimilor ,
Suspinele se oglindesc iar și iar ...
Gura , frumos conturată cu roșu de mure
Zâmbește sfios unei amintiri
A cărei imagine e tot mai palidă ...
Ochii încă mai tresară din sprâncene ,
Încercând să-ți deslușească chipul , zadarnic .
În curând ... foarte curând ,
Vei fi doar o adiere de primăvară
Ce-mi va despleti părul cu suflarea sa .
Te voi putea vedea doar cu pleoapele închise
Când vei hotărî  să-mi locuiești iar sufletul .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=ezcQu1JtcPM&feature=share



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu