duminică, 25 martie 2018

Oameni și anotimpuri


           Vară , sfârșit de august . Căldură mare ; la propriu , chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra dormitorului . Încerca să-și limpezească gândurile ... sau ochii ... de nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme . Cu doar câteva secunde în urmă primise un mesaj , care o făcuse să fugă din fața laptopului : ,, Ce anume nu te lasă să dormi la ora asta , duminica dimineața ? ,,
,, De unde știe că-s aici ? Cine e ? Ce vrea de la mine ? Mă poate vedea ? ,, și instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng . Era firavă și palidă ; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari .
             Scruta parcul imens care se întindea în dreptul ferestrei , doar doar , va reuși să afle , cum ar fi cel mai bine să reacționeze .Împingea luna cu privirea și dintr-o dată , îi trecu prin minte : ,, Poate nu sunt singura care face asta ? Posibil și el face același lucru ?!. Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet dar sigur . Se instală în fața laptopului și mâinile începură să tasteze singure , la început nesigure , apoi din ce în ce mai repede și mai stăpâne pe situație . Odată cu soarele apărut , solitar , în dreptul ferestrei ei , teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție . Deja râdea cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte .
            ,, Pot să-ți spun , Ilinca ? ,,
            Le plăceau aceleași lucruri : înghețata de vanilie și ciocolata  , clătitele și  prăjiturile de tot felul . I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și  ea saliva deja , doar imaginându-și cum va fi .  Dimineața de duminică se transformase în ceva bun . Lângă o ceașcă de cafea cu lapte , în aburul unei nopți nedormite , totul căpăta acum o altă culoare și lumină .
            Treceau duminici . Veneau duminici și odată cu ele , cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii , la următorul anotimp . Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor , în sufletele lor . Ceea ce începuse atât de temător , se maturiza cu fiecare zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei . Totul căpătase o nuanță de calm . În fiecare celulă a corpurilor lor , se instalase o pace , pe care nu o mai cunoscuseră până atunci . Se întâlneau zi de zi , pe aceeași bancă ; vorbeau în neștire , vrute și nevrute , ore în șir . Oboseala nu îi ajungea niciodată . Se bucurau unul de altul , tăvălindu-se printre frunzele ruginite  așternute pe jos . Nici nu și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra acoperită de flori de gheață . Copacii erau  încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria , alergând printre duminicile înzăpezite . Nămeții nu-i speriau , dimpotrivă . Viața lor semăna cu un glob de zăpadă , de genul celor pe care , majoritatea dintre noi , le-am avut în copilărie .
            Uneori , Ilinca închidea ochii și îl chema . Imediat , o suna sau îi bătea în fereastră . Alteori , îl auzea vocea , șoptită , în miez de noapte  : ,, Ilinca , trezește-te ! ,,  Și se trezea imediat , mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă .
           Dar iarna devenea tot mai geroasă ; era din ce în ce mai greu pentru ea , să mai iasă din casă . La ultima întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe , în zăpada lui . Așa că , acum își consumau bucuria , de acasă , privindu-se unul pe altul , non-stop , prin fereastră ... fără cuvinte ... doar ochi în ochi ... nici nu aveau nevoie de altceva ...
           La începutul primăverii , ea era atât de slăbită , încât hotărâse să-i caute o altă pereche . Ajunsese să-l iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult , încât nu suporta ideea ca el să rămână singur , mai ales acum , când totul , în jur , renăștea . În martie s-au bucurat unul de altul ; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o cunoștea . Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp . La începutul lui mai , Ilinca s-a stins singură , departe , însă dragostea ei pentru el , a ajutat-o să-i găsească la timp , un alt suflet .





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu