Mi-am strâns amintirile
Împrăștiate de vântul
toamnei.
Au frunze ruginii în
păr
Și panglici de dantelă
Le împart imensitatea.
Nori pufoși , supărați
Că le-a venit rândul
Își scutură oasele de
vată
Peste pleoapele
după-amiezii.
Rânduri scrise și
nescrise
Se îmbrățișează în
pragul
Unei ierni grăbite
Să ne înghețe sufletele
Sau să le dea foc
În șeminee uriașe ,
Clădite din aburii unor
iubiri
Ascunse între pliurile
vieții.
Și an de an
Îmi strâng aceleași
amintiri
Pierdute într-un
anotimp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu