Mintea mea era tulburată de dor ,
Inima era prizonieră
Într-un trup încins de vise .
M-a luat gura pe dinainte,
Emisfera mea stângă
Era ocupată să facă planuri
De asediere a emisferei drepte
Care compunea poezii .
Aș vrea să pot zbura
Cu câteva vieți înainte,
Să șterg toate cuvintele
Care urma să ți le șoptesc
Și-apoi să-nvăț definitiv
Să tac , să uit …
Așa , am trece unul
Pe lângă celălalt ,
Ca doi strigoi care nu se cunosc,
Pentru că nu s-au văzut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu