Uneori te-aștept pe-o bancă ,
Mă ajunge toamna
Și îmi pătrunde în suflet .
Sunt atât de reci nopțile ,
Mă resuscitează luna ,
Sângele meu te cheamă cumva
Și simți …
Absent … și totuși atât de fierbinte
E chipul tău încrustat în
Gândurile mele …
Le alimentezi mereu
Cu picături de zâmbet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu