lipsești viselor
mele .
au secat de
bucurii ,
se târăsc cu
greu sub plapuma
care îți poartă
amprenta palmelor
dornice de a
mângâia
își lipesc
tâmpla de perna
ce-ți poartă
mirosul de caprifoi proaspăt
și sunt cuprinse
de tristeți ,
cu lacrimi de
doruri ,
cu zboruri prin
alte nopți paralele
prea îndepărtate
pentru a putea
fi atinse într-o
clipă ațipită
la marginea
patului .
viața mea e o
țesătură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu