Dragostea a sunat la ușă
Dar pesemne soneria nu mergea...
Florile s-au transformat
În cuvinte dureroase,fără sens...
Cred c-am uitat limba romană...
Gesticulează si par supărate,
Își pierd echilibrul,patinează
Parc-ar fi băut din vinul ca cerneala...
Oare ar trebui să invaț limbajul semnelor?
Cad una peste alta,mă lovesc drept in centrul inimii...
Și lacrimile îmi țâșnesc stropite
Până pe fruntea nopții speriate de intunericul ei....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu