duminică, 28 decembrie 2014

Loc nemeritat

Te-am pus pe un piedestal
Și te priveam cu admirație,
Fără să știu că ai rău de înălțime
Și că sufletul ți-e atât de negru.
Am făcut schimb de povești,
Eu ți-am dăruit unele adevărate,
Tu un mix de minciuni și adevăr.
Le-am crezut până la ultima silabă ,
Până când  ,inima nu te-a mai încăput
Și ai început să-ți scuipi ura și mizeria asupra mea.
Toate astea ți-au eliberat  bucuria și nebunia
De a-ți trăi viața la limita binelui ,
Pe granița unde sperietori cu părul roșu
Apără grădinile pline de noapte și dezmăț.

https://www.youtube.com/watch?v=JGCsyshUU-A
photo by Giorgio Roth

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Suflet ucis

Întunericul mușcă din mine,
Lanțuri ruginite îmi închid ochii,
Picioarele îmi atârnă în Pădurea Spânzuraților.
Încerc să adun ceva lumină
În pumnii însângerați de frica
Diavolului cu chip de om.
Urăște albul sufletului meu
Și aruncă smoală clocotită peste mine.
Apoi își întinde rânjetul peste viața mea.
Ridică brațele mânjite de sânge
Și își îmbrățișează cu sete iubita
Împroșcând ură și noapte în jurul lor.
Luna și stelele au fugit după nori.

https://www.youtube.com/watch?v=bLpmj059JFA&feature=youtu.be
p
photo by Giorgio Roth


sâmbătă, 13 decembrie 2014

Durere răscolită

O câmpie cu câteva coline sunt eu
Și zăpada se-așterne în straturi o mie peste sufletul meu.
Frigul pătrunde sub paltonul de frunze uscate țesut astă toamnă.
Cuvintele ei mușcă cu sete din inima mea
Și privirea-i de gheață pare o dungă de catifea.
Se iscă furtuni care plâng cu durere
Și adorm însoțită de lună și stele.

photo by Giorgio Roth





miercuri, 19 noiembrie 2014

Tăcere ...

Sunt trestie în vânt,la mal de apă...
Mă-ndoi sub pașii tăi de frig.
Îmi spui să tac
Asemeni nopții ce se lasă pe furiș.
Să tac...  să simt....
Răceala toamnei îmi cuprinde tâmpla,
Ninsori de gheață mă ating.
E tot ce fac... doar  tac și simt.
Toate cuvintele strănută-n pieptul meu
Se îmbolnăvesc pe rând de gripă,
Fac febră și-n delirul lor
Uită să  tacă... și tot țipă...
Își strigă rând pe rînd
Durerea și bucuriile nespuse
Când întunericul le fura luna
Și stelele demult apuse...






Cântecul lunii


Umblu cu sufletul la vedere
Asemeni unei Eve învelite-ntr-o singură silabă.
Mă prinde toamna colindând străzile tale
Cu pantofii cei roșii , cu tocurile din piatră
Smulsă cu mâinile din pavajul întunericului.
Ascult șoapta lunii... mi-a promis un cântec...
Aștept să-și acordeze toate stelele           
Și toate frunzele risipite în  cele patru vânturi ,
Să așeze scaunele și să înceapă spectacolul.
Toate spătarele sunt proptite în inimi
Legate în lanțuri una de alta ca intr-o temniță.
Frigul se-nghesuie între literele ce m-acoperă
Și tricotează note muzicale în timp ce dirijează
Întreaga orchestră spre inima mea.
Felinarele clipesc din gene ,se-ndreaptă de spatele bolnăvicios,
Își așează tacticos , fiecare,monoclul la ochi
Acoperindu-mă ca o mamă bună.

https://www.youtube.com/watch?v=ohy8-pb74Co



duminică, 16 noiembrie 2014

Mister

Sunt pasăre?
Sau oare curcubeu?
În zborul meu prin ploaie
Picturi rupestre prind contur,
O galerie –ntreagă
În care să-ți expun
Mărețul meu poem.
Adaugă tu acel cuvânt
Ce cu neîndemânarea mea
L-am risipit în vânt.
Ne întâlnim într-un târziu
La margine de orizont
Și ochi în ochi
Noi ne privim râzând...

https://www.youtube.com/watch?v=FlsBObg-1BQ
http://www.panoramio.com/user/26604



joi, 30 octombrie 2014

Primul meu volum de poezie -lansare 19.12.2014




Se poate comanda si online pe adresa de mail : cosgama@gmail.com cu plata ramburs + taxe postale .Mai multe detalii la adresa de mail.
http://www.youtube.com/watch?v=k9GVk3AclEM