O vreme te-am purtat cu mine peste tot .
Șoaptele tale îmi deschideau aripile
Atunci când oboseala mă cuprindea în brațele ei reci ,
Îmi alinta obrazul când fricile își făceau cuib în sufletul
meu .
M-am trezit azi , cu o sete nesfârșită de primăvară ,
Mi-am încălțat bucuria și am ieșit în lume .
Te-am lăsat să dormi în visul tău .
Oare ce se va întâmpla cu tine ,
Când gheara dimineții îți va sfâșia genele grele de somn ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu