will you be there for me ????? - i will never let you down ... - buffff

Scriu în pripă ? sau poate nu ? în acest moment simt că vreau să închid acest capitol al vieții mele , Ce urmează ? Nu știu .... deși nu prea îmi plac surprizele . Poate ptr că nu sunt învățată cu ele , cele frumoase , desigur . Am cunoscut oameni care mi-au arătat că am aripi ... m-au învățat să le deschid ... să zbor ... și am întâlnit oameni care mi-au tot smuls câte o pană din aripi . M-am prăbușit de multe ori . Cu inima zdrobită , am învățat să mi le cos singură , să le peticesc  , noroc cu imaginația ... Uneori am reușit , alteori nu ...  m-am ridicat din nou spre cer dar de fiecare dată cu bucăți de suflet  lipsă , cu sănătatea tot mai șubrezită .... în ultimul timp i-am pus atele , care s-o mai ajute puțin , să nu se prăbușească de tot . 
Acum , simt de parcă m-aș fi trezit dintr-un  somn adânc . Știți povestea ,, Frumoasa adormită ,, ?  Doar că m-am trezit , nu datorită unui sărut dat de un prinț , dimpotrivă ... Prințul meu m-a pus într-un carusel și m-a uitat acolo . Mă mai învârtea din când în când , ca să nu îmi revin din amețeală .... îi plăceam așa amețită : nu ripostam , îmi făceam somnicul , nu ceream nimic , credeam tot ce auzeam , pentru că nu prea puteam gândi ... lumea se învârtea în jurul meu sau eu în jurul ei , nu sunt sigură . Dar într-o zi , caruselul s-a defectat și totul s-a oprit ... chiar și gândurile mele ... ca la culoarea roșie a semaforului . Și am început să mă trezesc , să înțeleg . Totul a fost doar o iluzie ... e și magician prințul .... și , nu , nu e prințul meu dar îmi șoptea că își dorește mult să fiu prințesa lui , că visează asta de multe ori . Și atunci am fost sigură că visele noastre s-au întâlnit și s-au iubit cum nu s-a iubit nimeni până acum vreodată . Dar această iubire se întâmplă numai în poveștile pe care mi le spunea bunica , în copilărie . În vârtejul caruselului mi se cam amestecau poveștile . 
Știu ... nimic nu e întâmplător ... m-am trezit .... încă îmi caut inima ... mândria ... privirea ochilor care nu mai pot să plângă ... e o vară prea secetoasă în sufletul meu ... e pârjol mare ...  dar AZI vreau să îmi scot perfuziile , să-mi aranjez aripile și să-mi iau zborul ... unde ? spre VIAȚĂ  !!! 
Aaa... și să nu uit rujul roșu ... îmi va da curaj , amintindu-mi că EU sunt cea mai importantă persoană din viața mea !!!

https://www.youtube.com/watch?v=CSFFQhIDRWY&feature=share