marți, 19 ianuarie 2016

M-am bucurat sa gasesc aceasta amintire ... Dedicatie prietenei mele .... acum 3 ani

Degeaba am incercat sa suflu in lumanarea aprinsa, peste mana ei.Am sunat la pompieri.M-au amendat pentru alarma falsa.Ea repeta mereu:"Nu e momentul potrivit!!!" Si,cand totul in jur nu era decat cenusa si carbuni aprinsi,cand,pina si de umbrela de deasupra capului au ramas doar spitele....a sosit momentul...Prea tarziu pentru trupul cuprins de frig si slabit de asteptare...Totusi,binevenit..in sfarsit,a binevoit sa apara...el....momentul potrivit....fara sa anunte...fara sa fie asteptat...A venit cu alai de ger si furtuni,rascolind biata inima slabita.Dupa o vreme,in care i s-au administrat nenumarate perfuzii cu curaj,iubire,stima de sine,au inceput sa i se coloreze obrajorii...ca dupa un gand ascuns..in spatele unei vitrine...la un colt de strada....
Toti trecem la un moment dat prin astfel de situatii....santem piromanii propriului suflet si nu lasam pe nimeni,nici chiar pe cel mai bun prieten,sa ne stinga focul....inca nu e momentul....dar va veni....



Photo by Philippe Didier

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu