Regret că am lăsat să-mi ningă umbra
Cu șoapte dulci și zâmbete viclene,
Cu mângâieri și sărutări mieroase
Când somnul m-a cuprins alene.
Am hoinărit printre steluțe roșii
De sângele durerii colorate
Când tu pumnalul răutății tale
Mi l-ai înfipt în oasele trădate.
Trupul îmi plânge cu durere surdă ,
Își cheamă viața înapoi
Când tu nu existai ca vuiet
Care să-mprăștie-ai mei nori.
Erau pufoși și calzi de fericire
Mi i-ai umplut de grea dezamăgire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu