joi, 3 martie 2016

Masca

Uită-te în oglindă . Ce vezi ?
Doamne ! Cât de frumoasă ești
Tu , cea adevărată !
Iartă-mi tristețea
Dar mi-e dor de tine .
Te priveam în tăcere
Și mă topeam undeva
Între zâmbet și ochii tăi .
Eram ca o barcă rătăcită
Într-un ocean tulburat
De frumusețea sclipirii
Ce se-ascundea sub pleoape-ți .
Gura părea că-și așteaptă sărutările ,
Atât de fragedă era .
Rămâneam fără grai între cuvintele tale .
Azi , îți caut chipul
Sub masca de gheișă
Într-un anotimp în care
Ar trebui să înflorească cireșii 


Renaștere

Când trupul îmi era inert
Între cearșafuri albe
Și ochii grei , ascunși
După ale mele pleoape ,
Am auzit un înger .
Nu , nu era un vis .
Și-a desfăcut aripa
Și-a smuls câteva pene
Și mi le-a prins în spate .
M-a ridicat pe brațe
Și m-a învățat să zbor ...

photo by Philippe Didier





duminică, 21 februarie 2016

Cer desenat cu ploi

Umbra mereu vrea să ajungă prima la tine.
Aleargă și mă poartă în toate bălțile din oraș .
Abia reușesc să țin pasul cu ea ;
O zăresc din când în când rujându-se 
În luciul apei .
Roșul buzelor ei mă face să uit 
Umezeala pantofilor și greutatea rochiei 
Plină de ploaie ...
Chiar și umbrela am pierdut-o 
Undeva între stropii reci de pe alee .
Părul mi-e ca o căpiță de fân
Din grădina bunicii ...
Ciufulit și ud ...
Cerul pare a fi desenat cu ploi .







Frânturi

Uneori mă pun și îți scriu 
Și totul devine muzică .
Cuvintele prind glas
Și dansează pe coala de hârtie
La fel ca noi ...
Atunci ... cândva .... nicicând ...
E zi sau noapte ,
Aceeași melodie ...
Parcă te - aud fredonând .



vineri, 19 februarie 2016

jurnal

am pus în jurnal toate șoaptele noastre .
le pun din când în când aripile
și le ascult zborul .
se întorc mereu la mine
chiar dacă cerul e înnorat
sau brăzdat de furtuni .
nu se rătăcesc niciodată.








sâmbătă, 13 februarie 2016

Insomnii

Șoaptele tale mi s-au ascuns în păr .
Nu mă lasă să dorm .
Nu le mai vreau .
Poți să le chemi înapoi ?
Sau să le faci să tacă 
Măcar o viață ?
 

Emoționată , luna...

Luna a roșit .
Mii de siluete
Se arată în ferestre...
Dați-i niște nori 
Să-și acopere ochii .





Liniștea doare

Numai ochii vorbeau .
Vocea lor era doar un suspin .
Inimile noastre țipau fără glas .
Roțile se apropiau tot mai mult de sosire .
-N-aș vrea să cobori .
Ți-au ieșit cuvintele cu atât de multă durere .
Am luat cu mine numai liniștea ,
Cuvintele ți le-am lăsat ție .
Durerea ai împărțit-o la doi
Și mi-ai pus jumate în suflet .
De atunci , încerc în fiecare zi
Să o ascund .
Îi promit ca unui copil ,
Că îi cumpăr ciocolată
Și o duc în mica noastră vacanță nemaiîntâmplată .


Photo by Philippe Didier




duminică, 7 februarie 2016

Portret

Mi-ai brodat portretul în pieptul tău 
Înconjurat de flori de mătase .
De acolo îți ascultă bătăile inimii
Cu răsuflarea tăiată ,
Numărând bucuriile care-ți saltă fruntea
În timp ce dormi .
De atâta fericire a început să cânte .
Florile de mătase au prins culori .




miercuri, 3 februarie 2016

Locatar himeric

Cum aș putea să te mint ?
Zi după zi , dorul îmi susură
În colțul ochilor
Ridicând valuri de ceață privirii.
În limpezimea lacrimilor ,
Suspinele se oglindesc iar și iar ...
Gura , frumos conturată cu roșu de mure
Zâmbește sfios unei amintiri
A cărei imagine e tot mai palidă ...
Ochii încă mai tresară din sprâncene ,
Încercând să-ți deslușească chipul , zadarnic .
În curând ... foarte curând ,
Vei fi doar o adiere de primăvară
Ce-mi va despleti părul cu suflarea sa .
Te voi putea vedea doar cu pleoapele închise
Când vei hotărî  să-mi locuiești iar sufletul .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=ezcQu1JtcPM&feature=share