marți, 19 aprilie 2016

Aș vrea să cred

Ți-e dor de mine , zici ...
O herghelie de gânduri nedomesticite
Mi-au invadat sufletul .
Colbul ridicat în urma lor
Mi-a tăiat respirația
Și simțeam că lacrimile
Nu-și mai încap în albii ,
Dau pe dinafară .
Vedeam numai franjuri de Cer
Tighelit cu nori negri , plânși .
Picioarele parcă vroiau
Să evadeze din pantofii eleganți
Asortați cu Primăvara .
Nu aveam aer.
Cineva îl strânsese într-o pungă
Și împărțea cu pipeta la toți .
Rândul meu venea abia peste câteva zile .
Mă învârteam în jurul tău
Sau tu în jurul meu ...
Nu mai știu...
Gândurile erau acum
Ca niște maci roșii


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu