S-a înserat peste regatul meu,
Porți zăvorâte ți-au râs în nas.
Visele aleargă fericite pe coridoare
Străjuite de oșteni cu platoșă.
Ale tale au rămas în negura nopții
Zgribulite de frigul singurătății
Și plâng în tăcere.
Stelele sclipesc ca niște focuri de artificii
În noaptea mea
Și împrăștie praf de mărgăritar peste tine...
Un coif cade țipând asemeni unui pescăruș
Care zboară să prindă zarea,
Un nebun de treflă îți deschide poarta
Și bucăți de inima
roșie
Pavează intrarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu