Întorc duminica pe toate părțile
Ca pe o scrisoare pierdută demult.
Mă răsfăț în zorii ei senini
Ca visul unei mirese la altar
Și-mi savurez cafeaua
La lumina difuză a liniștii ei.
Îi sărut orele pline de zâmbete
Ca amintirile unui copil
Și-i îmbrățișez șoapta binecuvântată
De mamă iubitoare.
Opresc timpul cu lanțuri de sticlă,
Soarele rămâne agățat în fereastra mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu