Vară , sfârșit de august . Căldură
mare ; la propriu , chiar dacă luna încă nu se dă dusă de la fereastra
dormitorului . Încerca să-și limpezească gândurile ... sau ochii ... de
nesomnul ce o încerca de o bună bucată de vreme . Cu doar câteva secunde în
urmă primise un mesaj , care o făcuse să fugă din fața laptopului : ,, Ce anume
nu te lasă să dormi la ora asta , duminica dimineața ? ,,
,,
De unde știe că-s aici ? Cine e ? Ce vrea de la mine ? Mă poate vedea ? ,, și
instinctiv își aranjă bluza de pijama căzută pe umărul stâng . Era firavă și
palidă ; cearcănele își croiseră cărări sub ochii ei căprui și mari .
Scruta parcul imens care se
întindea în dreptul ferestrei , doar doar , va reuși să afle , cum ar fi cel
mai bine să reacționeze .Împingea luna cu privirea și dintr-o dată , îi trecu
prin minte : ,, Poate nu sunt singura care face asta ? Posibil și el face
același lucru ?!. Un zâmbet șăgalnic îi apăru pe chip și spaima de mai devreme o părăsea încet dar sigur . Se instală în fața laptopului și mâinile începură
să tasteze singure , la început nesigure , apoi din ce în ce mai repede și mai
stăpâne pe situație . Odată cu soarele apărut , solitar , în dreptul ferestrei
ei , teama i se risipi și în locul ei se instală buna dispoziție . Deja râdea
cu poftă, bucurându-se de vara asta atât de fierbinte .
,, Pot să-ți spun , Ilinca ? ,,
Le plăceau aceleași lucruri :
înghețata de vanilie și ciocolata ,
clătitele și prăjiturile de tot felul .
I-a trimis o rețetă de inghețată de casă și
ea saliva deja , doar imaginându-și cum va fi . Dimineața de duminică se transformase în ceva
bun . Lângă o ceașcă de cafea cu lapte , în aburul unei nopți nedormite , totul
căpăta acum o altă culoare și lumină .
Treceau duminici . Veneau duminici
și odată cu ele , cei doi treceau de la arșița și verdele crud al verii , la
următorul anotimp . Simțeau cum tonurile roșiatice ale toamnei se instalau ușor
, în sufletele lor . Ceea ce începuse atât de temător , se maturiza cu fiecare
zi și noapte care le treceau prin dreptul ferestrei . Totul căpătase o nuanță
de calm . În fiecare celulă a corpurilor lor , se instalase o pace , pe care nu
o mai cunoscuseră până atunci . Se întâlneau zi de zi , pe aceeași bancă ;
vorbeau în neștire , vrute și nevrute , ore în șir . Oboseala nu îi ajungea
niciodată . Se bucurau unul de altul , tăvălindu-se printre frunzele
ruginite așternute pe jos . Nici nu
și-au dat seama cum trecea timpul. Într-o dimineață s-au trezit cu fereastra
acoperită de flori de gheață . Copacii erau
încovoiați de greutatea zăpezii dar ei continuau să-și trăiască bucuria
, alergând printre duminicile înzăpezite . Nămeții nu-i speriau , dimpotrivă .
Viața lor semăna cu un glob de zăpadă , de genul celor pe care , majoritatea
dintre noi , le-am avut în copilărie .
Uneori , Ilinca închidea ochii și
îl chema . Imediat , o suna sau îi bătea în fereastră . Alteori , îl auzea
vocea , șoptită , în miez de noapte : ,,
Ilinca , trezește-te ! ,, Și se trezea
imediat , mai proaspătă ca un ghiocel firav care-și face drum prin zăpadă .
Dar iarna devenea tot mai geroasă ;
era din ce în ce mai greu pentru ea , să mai iasă din casă . La ultima
întâlnire, își pierduse una dintre ghetuțe , în zăpada lui . Așa că , acum își
consumau bucuria , de acasă , privindu-se unul pe altul , non-stop , prin
fereastră ... fără cuvinte ... doar ochi în ochi ... nici nu aveau nevoie de
altceva ...
La începutul primăverii , ea era
atât de slăbită , încât hotărâse să-i caute o altă pereche . Ajunsese să-l
iubească cu adevărat și îl iubea atât de mult , încât nu suporta ideea ca el să
rămână singur , mai ales acum , când totul , în jur , renăștea . În martie s-au
bucurat unul de altul ; bucuria ei era umbrită de realitatea pe care doar ea o
cunoștea . Încerca din răsputeri să-i fie alături și în acest ultim anotimp .
La începutul lui mai , Ilinca s-a stins singură , departe , însă dragostea ei
pentru el , a ajutat-o să-i găsească la timp , un alt suflet .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu