Gânduri ...

Ne facem AMR-ul ... Dar nu știm niciodată când e finalul . Uneori , suntem luați prin surprindere de câte o veste la care nu ne așteptăm . De ce eu ? De ce pe mine ? Întrebări la care nu putem găsi răspuns . Și uite așa , uităm de noi , uităm de sufletul nostru  și ne adâncim într-o peșteră plină cu  întrebări care nu ne ajută la nimic .
Oare unde rătăcește sufletul când uităm de el ?
Cred că ploile sunt lacrimile tuturor sufletelor abandonate . Ce înghesuială e acolo în cer !!!! Atâtea lacrimi !!! Atâtea suflete !! Nu e de mirare că se mai iscă și tunete ... În toate anotimpurile cad ploi reci  sau calde  , obosite până și ele de distanța pe care o au de parcurs până la pământ . E ca un maraton , la care premiul întâi constă într-o binemeritată odihnă .
Cu toate astea , niciunul dintre noi nu ne dorim această odihnă ... nu încă ... viața e al naibii de frumoasă ...  oare unde rătăcesc sufletele când uităm de ele și le abandonăm ?

https://www.youtube.com/watch?v=--HRQ3ckYt8