Visele au destule
amintiri pentru a modela
O îmbrățișare
într-un suspin de-al tău .
Pe străzile tale
fără început și fără sfârșit ,
Cineva strigă în
întuneric :
De vânzare lună proaspătă
!
Toți ochii se îndreaptă spre pielea neagră
Căutând să citească
mereu în regăsire.
Cât cer e în arca în
care urc și
azi !
Fuioarele copacilor
de pe Solovan
Se îmbăiază în
oglinda Izei,
Podul scârțâie din toate încheieturile .
Ziua scade sau crește .Alegorii între anotimpuri .
Detox sufletesc.
Mă fascinează aerul
dintre blocuri și
case
Și tot ce e în el .
Acel spectacol
străbătut de pădure ,
De noapte , ferestre
deschise sau nu ,
Geometrii dintre
păsări , fluturi și
zbor ,
Muzică , soare ,
ploi sau zăpadă .
Lumina mă iubește .
Mă ridic mereu din
penel și ies în lume .
picturi Sorin Halici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu