Locatar himeric

Cum aș putea să te mint ?

Zi după zi , dorul îmi susură

În colțul ochilor

Ridicând valuri de ceață privirii.

În limpezimea lacrimilor ,

Suspinele se oglindesc iar și iar ...

Gura , frumos conturată cu roșu de mure

Zâmbește sfios unei amintiri

A cărei imagine e tot mai palidă ...

Ochii încă mai tresară din sprâncene ,

Încercând să-ți deslușească chipul , zadarnic .

În curând ... foarte curând ,

Vei fi doar o adiere de primăvară

Ce-mi va despleti părul cu suflarea sa .

Te voi putea vedea doar cu pleoapele închise

Când vei hotărî  să-mi locuiești iar sufletul .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=ezcQu1JtcPM&feature=share