Au fost
zile când lumea
Vorbea despre mine ,
Ca despre o fată dispărută .
Am fost doar prizoniera
Unor mari minciuni nevinovate
Despre o galaxie scufundată
Într-o gaură neagră a universului .
În apărarea mea ,
Am învățat să am aripi ,
Să lupt sub aceleași stele
Cu toate misterele Pământului .
Am făcut din cer un jurnal
În care am scrijelit
Despre febra neagră a tuturor oamenilor ...
Ca mine ... ca tine ... ca noi ...
Am construit orașe întregi de vise
Din ziua zero până azi
În care s-au adunat
Colecții imense de lumină și bucurie .
Acum ,ei vorbesc despre mine ,
Ca despre fata care a învins cerul .
Și nu am făcut decât să trimit
Acel tren al orfanilor de vise
În alte galaxii , nelocuite .
Vorbea despre mine ,
Ca despre o fată dispărută .
Am fost doar prizoniera
Unor mari minciuni nevinovate
Despre o galaxie scufundată
Într-o gaură neagră a universului .
În apărarea mea ,
Am învățat să am aripi ,
Să lupt sub aceleași stele
Cu toate misterele Pământului .
Am făcut din cer un jurnal
În care am scrijelit
Despre febra neagră a tuturor oamenilor ...
Ca mine ... ca tine ... ca noi ...
Am construit orașe întregi de vise
Din ziua zero până azi
În care s-au adunat
Colecții imense de lumină și bucurie .
Acum ,ei vorbesc despre mine ,
Ca despre fata care a învins cerul .
Și nu am făcut decât să trimit
Acel tren al orfanilor de vise
În alte galaxii , nelocuite .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu