Fac parte din aceeași
liniște .
Înțeleg că are două
fețe
Ca cerul :
Una de lumină și una de
întuneric.
A lui are ferestre spre
nord
Și pereții
smălțuiți cu negru abanos.
Ferestrele ei sunt la
sudul iubirii ,
Soarele strălucește
mereu
Și viața pulsează în
verde
Chiar dacă toamna și-a
adus
Frunze roșii pe
spinarea
Unor fluturi obosiți de
frig.
Arcușul inimii cântă sfios
Și nimeni nu-i aude
vocea
Pentru că amândoi fac
parte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu