Zăpada cade în troiene surde,
O vrabie se-așează pe o creangă.
Atras de frumusețea iernii
Un fluture-adormit pesemne
Într-un ungher al casei părăsite
Se-aventurează vesel între fulgii
mari.
Prim-balerin la Opera de Vară
Se-aruncă-n dans...
Tristețea-i e amară când
Aripile-și frânge în frigul
Ce răzbate din inimile lor.
Să-i spună careva
Că nu-i de vină,
C-a nimerit fără să vrea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu