O câmpie cu câteva coline sunt eu
Și zăpada se-așterne în straturi o
mie peste sufletul meu.
Frigul pătrunde sub paltonul de
frunze uscate țesut astă toamnă.
Cuvintele ei mușcă cu sete din inima
mea
Și privirea-i de gheață pare o dungă
de catifea.
Se iscă furtuni care plâng cu durere
Și adorm însoțită de lună și stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu