Nu mă mai cert cu luna,
Nu mai alung stelele din
geamul meu.
M-am împăcat cu nopțile
De când te-au trimis în
visul meu.
Îți simt suflarea ca o
adiere
Și buzele fierbinți ce mă
provoacă,
Tot trupul tremură-a
dorință
Ca pleoapa obosită-n miez
de noapte.
Nu mai simt frigul de afară
Și licuricii ne-nsoțesc.
Mă porți pe brațe printre
frunze
Și îmi șoptești că mă
iubești...
Inima-mi cântă , privirea
se-ascunde,
Fața îmi arde ca frunza de
toamnă....
Sufletul se furișează la pieptul tău...
Sufletul se furișează la pieptul tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu