Am fost valea înverzită a munților...
Ți-am urât dealurile despuiate,
Scăldate de susurul apei
Și nu-ți înțelegeam bucuria
De a-ți arăta goliciunea
În lumina unor stele furate
Din nopțile altcuiva....
Am devenit stâncă...
Acum înțeleg că doar gunoaiele
Aduse de torente tumultoase
Ce au spălat toate văile
Ți-au atins țărmurile aride...
Frumusețea a rămas agățată
De crengile unui mesteacăn
Undeva,mai sus....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu