Sfârșit de ianuarie

Orele sunt prea pline de tăcerea
Care le biciuiește scheletul
Limbilor de ceasornic .
Pe stradă , siluetele
Se scufundă ușor
Într-o uitare tivită
Cu un amurg de foc .
Norii încă își scutură ici colo ,
Pletele ude peste noi ,
Umbrele de toate culorile
Se pierd în umezeala nopții
Pe străzile inundate de nesomn .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=KiYqceX6Ntw

La geamul meu ... luna gata îmbrățișată

Am strâns apusurile toate în cești . 

Pun zilnic câte-un strop , în ceai ...

Din amintirea despre tine 

Mi-am făcut lunetă
Și am căutat 

Pentru a nu știu câta oară 
Lumea TA ...
A rămas doar o stea mică ,

Cât o inimă .

Așa că ...

Ți-am desenat o hartă

Ca să mă găsești 
Înainte de apusul soarelui.

Am auzit că luna 

Se mută în altă fereastră .
Lumina va fi offline 
Până mâine dimineață .

photo by Philippe Didier

https://www.youtube.com/watch?v=SbBcSYdhs_c

Noapte .

Vise dansând nebune tangoul iubirii
Îți îmbrățișează somnul 
Îmbrăcate de bal .
Priviri curioase te ceartă 
Pentru curajul de a te abandona lor .
Gingașă , cu rochia ei roșie cu dantelă neagră
Ți-a cucerit inima .
Nu vrei decât să o strângi în brațe .
Dar dispare între miile de măști .
Și tot căutând-o , te ajung zorii ...
Aștepți frenetic o altă noapte .
Orele trec încet , încet ...
Te înnebunesc .

photo by Philippe Didier 

https://www.youtube.com/watch?v=HMjJjFzdpwE

Lupta mea

Au fost zile când lumea 
Vorbea despre mine ,
Ca despre o fată dispărută .
Am fost doar prizoniera
Unor mari minciuni nevinovate 
Despre o galaxie scufundată 
Într-o gaură neagră a universului .
În apărarea mea ,
Am învățat să am aripi ,
Să lupt sub aceleași stele 
Cu toate misterele Pământului .
Am făcut din cer un jurnal
În care am scrijelit 
Despre febra neagră a tuturor oamenilor ...
Ca mine ... ca tine ... ca noi ...
Am construit orașe întregi de vise 
Din ziua zero până azi 
În care s-au adunat 
Colecții imense de lumină și bucurie .
Acum ,ei vorbesc despre mine ,
Ca despre fata care a învins cerul .
Și nu am făcut decât să trimit
Acel tren al orfanilor de vise 
În alte galaxii , nelocuite .

photo by Philippe Didier

https://www.youtube.com/watch?v=T6wbugWrfLU&feature=share

M-am bucurat sa gasesc aceasta amintire ... Dedicatie prietenei mele .... acum 3 ani

Degeaba am incercat sa suflu in lumanarea aprinsa, peste mana ei.Am sunat la pompieri.M-au amendat pentru alarma falsa.Ea repeta mereu:"Nu e momentul potrivit!!!" Si,cand totul in jur nu era decat cenusa si carbuni aprinsi,cand,pina si de umbrela de deasupra capului au ramas doar spitele....a sosit momentul...Prea tarziu pentru trupul cuprins de frig si slabit de asteptare...Totusi,binevenit..in sfarsit,a binevoit sa apara...el....momentul potrivit....fara sa anunte...fara sa fie asteptat...A venit cu alai de ger si furtuni,rascolind biata inima slabita.Dupa o vreme,in care i s-au administrat nenumarate perfuzii cu curaj,iubire,stima de sine,au inceput sa i se coloreze obrajorii...ca dupa un gand ascuns..in spatele unei vitrine...la un colt de strada....
Toti trecem la un moment dat prin astfel de situatii....santem piromanii propriului suflet si nu lasam pe nimeni,nici chiar pe cel mai bun prieten,sa ne stinga focul....inca nu e momentul....dar va veni....

Photo by Philippe Didier

Regrete ?

Dacă ați putea da timpul înapoi , ar exista ceva din viața voastră , ce nu ați mai vrea sa repetați ?
Cineva îmi spunea miercuri ... ,, dacă aș fi din nou copil , ar fi unele lucruri pe care nu le-aș mai face în viața mea .... și , în primul rând , mi-aș trăi viața din toate punctele de vedere ... Asta m-a pus pe gânduri ... cred că nimeni nu vrea să ajungă la bătrânețe și să regrete că nu și-a trăit viața cum și-ar fi dorit ... Voi ? veți regreta ceva ?

3 HOURS Relaxing Music with Water Sounds Meditation

Liniștea

Vine încet
Ca dintr-o clepsidră uriașă .
Cineva a pus prea mult nisip
Ca să se scurgă ușor ,
Nefiresc de leneș .
În fiecare fir de nisip
E o umbră a ta ,
O palidă umbră
Care se estompează
Sigur și încet
Din adâncul inimii mele .
Nu știu dacă
Ți-aș recunoaște vocea
Sau chipul ,
S-au rătăcit undeva ,
În urmă cu câteva clepsidre
La o invitație banală
La o cafea
Onorată doar într-un vis
Străveziu , care s-a risipit
Dimineața devreme .
Încă am gustul ei
Și al tău , pe buze .

Beth Hart - World without you

With you in the snow

Nu vrea să ningă fără tine.

Furtuni de zăpadă

Sărută crestele munților

Aflați acolo , departe ,

Cu câteva anotimpuri în urmă.

Am îmbrăcat încă o iarnă

Din care lipsește căldura ta.

Adeseori visez că mă abandonez ție

În fața unui șemineu

Cu focul mocnind a iubire ...

Teama s-a spulberat undeva

În nopțile nedormite ,

Între rânduri scrise

Și nerostite vreodată.

Aș lăsa toate inhibițiile

Să se evapore dintre noi ...